Cât costă pâinea, carnea de pui sau uleiul în Italia, Spania şi România: diferenţele de preţ nu sunt justificate
Realitatea crudă de la casele de marcat din România a devenit subiectul unui experiment revelator, care scoate la iveală o discrepanță greu de justificat între costul vieții și veniturile populației. În timp ce în buzunarele românilor ajunge un salariu mediu net de aproximativ 1.200 de euro — cu circa 800 de euro mai mic decât în marile economii mediteraneene — prețul alimentelor de bază pare să funcționeze după o logică inversă. „Dincolo chiar e mai ieftin”, este concluzia amară a unei analize care compară bonurile fiscale din trei țări europene, demonstrând că un coș cu 10 produse esențiale ne costă în țară mai mult decât pe cetățenii din Italia sau Spania.
Experimentul coșului de bază. 160 de lei pentru supraviețuire în România
Metodologia a fost simplă și directă: au fost alese 10 produse identice, în aceleași cantități, achiziționate din rețele de supermarketuri similare din România, Spania și Italia. Lista de cumpărături a cuprins alimente vitale pentru orice familie: ouă, lapte, pâine, roșii, mere, cartofi, piept de pui, brânză, orez și ulei.
Rezultatele din teren, transmise de corespondenții Observator, sunt de-a dreptul surprinzătoare:
În Spania, pentru aceste alimente vei plăti un total de 23,74 euro pentru cele 10 produse. Aici, pâinea costă doar 89 de cenți, pieptul de pui 4,93 euro, iar uleiul de măsline este 4,39 euro.
În Italia, vorbim despre un bon de 22 de euro. Cea mai ieftină a fost pâinea, la 59 de eurocenți, în timp ce uleiul a reprezentat cea mai mare cheltuială, fiind 6,49 euro.
În România, același coș de consum a ajuns la suma de 160 de lei.
Calculat la cursul valutar, coșul românesc este cu aproximativ 9 euro mai scump decât cel spaniol și cu 7 euro peste cel italian. Această diferență este „plătită” de un angajat român care câștigă, în medie, cu 50% mai puțin decât un omolog din vest.
De ce este mâncarea mai scumpă în România? Fiscalitatea și „importul” inflației
Explicațiile specialiștilor indică spre o structură de taxare care penalizează consumatorul final. În timp ce Italia și Spania aplică o cotă de TVA redusă de doar 4% pentru alimentele necesare, în România majoritatea produselor sunt purtătoare de o taxă de 11%. Adrian Asoltanie, analist economic, subliniază această anomalie:
„Orice taxă, orice mărire de TVA sau de impozit, într-un fel sau altul, ajunge în prețul final pe care îl plătește consumatorul. În condițiile în care alte țări mai reduc din impozite în primul rând pe obiectele sau pe serviciile absolut necesare, ai noștri fac un picuț pe dos”.
Pe lângă taxe, o altă piatră de moară este dependența de piețele externe. România importă aproximativ 50% din necesarul de alimente, ceea ce înseamnă că prețul de la raft include și costurile externe.
„Noi importăm foarte mult din ceea ce consumăm. Ajungem să importăm și o parte din inflația internațională”, explică economistul Adrian Asoltanie.
Scumpiri la fiecare două săptămâni
Pe teren, oamenii simt presiunea creșterilor de preț chiar și acolo unde adaosul comercial este, teoretic, plafonat. Un cumpărător remarcă ritmul alert al scumpirilor:
„Mai mereu, la două săptămâni, 3 se scumpește ceva. La produse de băcănie, de exemplu, la paste, în general, la pâine, am observat, fructe, legume”.
Exemplele concrete sunt și mai dureroase când vine vorba de produsele lactate.
„Brânzeturi, cașcaval, dar au crescut prețurile!! Era unul 23 anul trecut. S-a făcut 30 și ceva, s-a făcut 40 și ceva, 700 de grame”, a adăugat o altă persoană revoltată de situația de la raft.
Această evoluție constantă a prețurilor transformă coșul de bază într-un lux pe care tot mai mulți români cu venituri medii se chinuie să îl mai susțină.