Cannes a greșit cu Palme d’Or pentru Cristian Mungiu? „Fjord” împarte criticii după victoria istorică a regizorului român

Cristian Mungiu a plecat de la Cannes 2026 cu al doilea Palme d’Or al carierei, o performanță rară și uriașă pentru cinematografia românească. După succesul obținut în 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, regizorul revine în centrul atenției internaționale cu „Fjord”, o dramă despre familie, religie, diferențe culturale și suspiciuni de abuz asupra copiilor.

Numai că victoria nu a fost primită unanim cu entuziasm. Criticul britanic Peter Bradshaw, una dintre cele mai cunoscute voci de la The Guardian, a publicat o reacție dură după palmaresul festivalului și a susținut că juriul de la Cannes „a greșit” atunci când i-a acordat lui Mungiu marele trofeu. În opinia lui, „Fjord” este un film moderat, departe de forța dramatică a precedentului Palme d’Or câștigat de cineastul român.

De ce este contestat noul film al lui Cristian Mungiu

„Fjord” îl are în distribuție pe Sebastian Stan, în rolul unui inginer IT român, religios și tensionat, care ajunge în Norvegia, într-un mediu social și cultural radical diferit de cel din care provine. Filmul explorează felul în care autoritățile norvegiene intervin în viața unei familii suspectate de abuz asupra copiilor, dar și modul în care credința creștină conservatoare a personajelor este privită într-o societate seculară, liberală și foarte atentă la normele de protecție socială.

Pentru Bradshaw, tema este una validă și familiară în cinema-ul lui Mungiu: ciocnirea dintre sisteme morale, diferențele invizibile din interiorul Europei și iluzia că Uniunea Europeană funcționează ca un spațiu cultural unitar. Problema, în lectura criticului, este că filmul nu ar ajunge să spună ceva cu adevărat nou sau revelator despre aceste tensiuni.

Vezi și:

Ce salariu minim se va lua în calcul la stabilirea taxelor din 2026, tabel explicativ. Regula pentru PFA, chirii, dividende, CAS și CASS

El consideră că „Fjord” folosește maniera procedurală asociată regizorului român, cu observație rece, cadre austere și tensiune acumulată lent, dar fără aceeași precizie devastatoare din „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. În locul unei investigații morale tăioase, filmul ar părea, în opinia lui Bradshaw, mai degrabă o construcție de coproducție, gândită să atingă teme europene importante, dar fără să le transforme într-o experiență cinematografică memorabilă.

Reacția este cu atât mai interesantă cu cât Mungiu rămâne unul dintre cei mai respectați regizori europeni ai ultimelor două decenii. Faptul că „Fjord” a câștigat Palme d’Or arată că juriul a văzut în film o miză majoră, probabil legată de discursul despre familie, religie, autoritate și diferențe culturale. În același timp, polemica arată că un premiu atât de mare nu închide discuția despre valoarea unui film, ci o deschide și mai puternic.

Filmele pe care criticii le-au văzut mai puternice

În preferințele lui Peter Bradshaw, adevăratul câștigător al ediției ar fi trebuit să fie „Minotaur”, filmul lui Andrey Zvyagintsev, recompensat totuși cu Grand Prix, al doilea premiu ca importanță al festivalului. Criticul descrie filmul drept o parabolă rusă puternică despre violență, negare și delir politic, cu o legătură mult mai convingătoare între drama personală și contextul istoric.

Vezi și:

REVIEW Fjord – Cum să mănânci lent ciorbă românească, dar în norvegiană. Conservatorismul sau progresismul? Cine câștigă lupta în filmul lui Cristian Mungiu

„Fjord”, filmul lui Mungiu care arată ca un blockbuster pe streaming: INTERVIU EXCLUSIV cu Andu Radu, coloristul român din spatele imaginii, despre Dolby Vision, AI și Cannes

O altă prezență importantă în palmares a fost „The Dreamed Adventure”, de Valeska Grisebach, distins cu Premiul Juriului. Filmul urmărește un arheolog bulgar confruntat cu abuzurile trecutului în Balcani și a fost apreciat pentru ambiguitatea și complexitatea sa, chiar dacă Bradshaw nu îl consideră cea mai bună creație a regizoarei.

Printre marile reușite ale serii s-a numărat și „Fatherland”, filmul lui Pawel Pawlikowski despre întoarcerea lui Thomas Mann în Germania după al Doilea Război Mondial. Pelicula i-a adus regizorului premiul pentru regie, împărțit cu Javier Calvo și Javier Ambrossi pentru „The Black Ball”, o producție queer amplă, inspirată de universul lui Federico García Lorca.

Premiile de interpretare au mers către Tao Okamoto și Virginie Efira, pentru „All of a Sudden”, respectiv către Emmanuel Macchia și Valentin Campagne, pentru „Coward”. Și aici, Bradshaw s-a arătat rezervat, mai ales în cazul filmului lui Ryusuke Hamaguchi, pe care îl vede mai puțin convingător decât entuziasmul stârnit la Cannes.

În final, controversa din jurul lui „Fjord” nu diminuează performanța lui Cristian Mungiu, dar o complică. Regizorul român a intrat din nou în istoria Cannes, însă noul său triumf vine la pachet cu o întrebare inevitabilă: a fost „Fjord” cu adevărat cel mai bun film al festivalului sau juriul a ales un nume mare, o temă serioasă și o miză europeană perfectă pentru moment?

Mesajul MAI înaintea examenelor naționale: „Niciun examen nu merită un copil pierdut”.