„Breaking In”, thrillerul vechi care a cucerit din nou Netflix România. Merită văzut sau e doar un film de umplutură? REVIEW

Uneori, Netflix reușește să readucă la viață filme despre care aproape că uitase toată lumea. Este și cazul lui „Breaking In”, thrillerul din 2018 cu Gabrielle Union, care a reapărut în atenția publicului după ce a fost introdus în catalogul platformei. Filmul este prezent pe Netflix și, deși au trecut opt ani de la lansarea sa în cinematografe, a ajuns în aceste zile în topul celor mai urmărite producții din România.

Mai exact, „Breaking In” ocupa locul al doilea în clasamentul filmelor Netflix România pe 21 august 2026, ceea ce este destul de impresionant pentru o producție lansată în 2018. Fenomenul nu este însă neobișnuit pentru Netflix: filme vechi sunt redescoperite constant și ajung din nou în clasamente, așa cum s-a întâmplat recent și cu alte thrillere uitate care au revenit în top pe Netflix.

Am văzut „Breaking In” tocmai pentru că ascensiunea sa în top mi-a atras atenția. Verdictul este destul de simplu: e un thriller decent, ușor de urmărit, cu suficient suspans încât să nu te plictisești, dar nu este nici pe departe un film care să rămână cu tine mult timp după genericul de final. Nu reinventează genul home invasion, nu vine cu o poveste extraordinar de originală și nici nu are acel „ceva” care să-l transforme într-un thriller memorabil.

O mamă împotriva unor intruși într-o casă imposibil de spart

În centrul poveștii se află Shaun Russell, interpretată de Gabrielle Union. După moartea tatălui ei, Shaun merge împreună cu cei doi copii ai săi, Jasmine și Glover, la proprietatea izolată a acestuia pentru a pregăti casa în vederea vânzării. Jasmine este interpretată de Ajiona Alexus, iar Glover de Seth Carr. La prima vedere, pare o deplasare de familie lipsită de evenimente, numai că lucrurile se schimbă rapid.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Casa nu este una obișnuită. Este o proprietate mare, izolată și dotată cu un sistem sofisticat de securitate, camere de supraveghere și numeroase mecanisme care ar trebui, teoretic, să-i țină pe intruși la distanță. Numai că atunci când Shaun și copiii ajung acolo, în interior se află deja un grup de infractori. Aceștia caută o sumă mare de bani despre care cred că a fost ascunsă de fostul proprietar.

Situația devine și mai complicată când copiii sunt luați ostatici, iar Shaun rămâne în afara casei. De aici începe adevăratul joc de-a șoarecele și pisica. Ea trebuie să găsească o modalitate de a intra într-o clădire concepută tocmai pentru a nu putea fi pătrunsă și, în același timp, să-i depășească pe cei care îi țin copiii captivi.

Premisa funcționează și amintește de acel tip de producție în care o locuință aparent sigură se transformă în cel mai periculos loc posibil. Dacă îți plac astfel de povești, poți găsi o idee apropiată, dusă însă într-o direcție SF, și în „The Last House”, un alt film de pe Netflix în care propria casă devine o capcană.

Vezi și:

REVIEW Psycho Killer, filmul care a plecat de la o premisă bună, dar s-a pierdut iremediabil pe drum

Paul Walker, înainte de Fast & Furious, într-un coșmar pe șosea: de ce acest film de pe Netflix încă funcționează

Gabrielle Union ține aproape tot filmul în spate

„Breaking In” este regizat de James McTeigue, iar scenariul este semnat de Ryan Engle. McTeigue este cunoscut mai ales pentru „V for Vendetta”, astfel că te-ai putea aștepta la ceva mai multă inventivitate vizuală sau la secvențe de acțiune mai elaborate. Aici, regizorul merge însă pe o formulă mult mai simplă: casă izolată, copii captivi, infractori și o mamă care refuză să renunțe. Filmul are doar o oră și 28 de minute, ceea ce îl ajută enorm, pentru că nu există suficientă poveste pentru două ore.

Gabrielle Union este categoric elementul care ține producția pe linia de plutire. Shaun nu este prezentată ca o supereroină și nici nu devine brusc un personaj imposibil de învins. Multe dintre acțiunile ei sunt motivate pur și simplu de instinctul de a-și salva copiii. Union reușește să transmită panică, furie și determinare fără să transforme personajul într-o caricatură de film de acțiune.

De partea cealaltă se află Eddie, liderul grupului de infractori, interpretat de Billy Burke. Eddie este cel mai calculat dintre răufăcători și încearcă să păstreze controlul asupra situației. Richard Cabral îl interpretează pe Duncan, mult mai violent și imprevizibil, în timp ce Levi Meaden este Sam, iar Mark Furze îl joacă pe Peter. Distribuția îi mai include pe Jason George în rolul lui Justin Russell, soțul lui Shaun.

Problema este că antagoniștii nu sunt suficient de bine dezvoltați. Știi destul de repede cine este „creierul”, cine este psihopatul grupului și cine începe să aibă îndoieli. Filmul nu face prea multe pentru a ieși din aceste tipare, iar asta îl face extrem de previzibil în anumite momente.

Are suspans, dar nu te aștepta la un thriller care să te dea pe spate

Cea mai mare calitate a filmului este ritmul. Nu pierde foarte mult timp cu introduceri și explicații, iar odată ce începe atacul, acțiunea se mișcă repede. Există câteva secvențe tensionate, mai ales atunci când Shaun încearcă să profite de sistemul de securitate al casei sau să-i întoarcă pe atacatori unul împotriva celuilalt. Nu este suspans la nivelul unui mare thriller, dar este suficient cât să te facă să continui.

În același timp, sunt numeroase momente în care scenariul îți cere să nu analizezi prea mult ceea ce vezi. Unele decizii ale personajelor sunt discutabile, anumite situații se rezolvă prea convenabil, iar faptul că vorbim despre o casă extrem de securizată este folosit când povestea are nevoie de un obstacol și aproape ignorat când scenariul trebuie să avanseze.

Nici criticii nu au fost foarte impresionați la lansare. Pe Rotten Tomatoes, filmul are 27% din partea criticilor și 32% din partea publicului, iar consensul general laudă mai degrabă prestația lui Gabrielle Union decât filmul în ansamblu. Din punctul meu de vedere, scorurile sunt poate puțin prea dure, pentru că „Breaking In” nu este un film prost. Este pur și simplu unul foarte convențional.

Se încadrează perfect în categoria de thriller pe care îl alegi într-o seară în care vrei ceva simplu, fără o poveste pe care să fii obligat să o descifrezi și fără două ore și jumătate de exposition. În această privință seamănă cu alte thrillere Netflix care oferă tensiune, dar promit puțin mai mult decât livrează.

Verdict: decent pentru o seară, ușor de uitat după

Faptul că „Breaking In” a ajuns în top 10 Netflix România la opt ani după premieră nu înseamnă că am descoperit brusc o capodoperă ignorată în 2018. Filmul funcționează ca entertainment rapid: are o premisă clară, o protagonistă pentru care poți să ții, câteva scene tensionate și o durată care nu îți testează răbdarea.

În același timp, nu are suficientă personalitate pentru a deveni memorabil. Povestea este previzibilă, personajele negative sunt destul de schematic construite, iar multe dintre ideile sale au fost văzute deja în thrillere home invasion mai bune. Mi-ar fi plăcut ca filmul să exploateze mai inteligent casa și tehnologia acesteia, pentru că aici exista potențial pentru mult mai mult.

Gabrielle Union salvează însă multe dintre momentele mai slabe și reușește să transforme o poveste destul de banală într-un film pe care îl urmărești fără să te uiți constant la ceas. „Breaking In” este, în concluzie, un film decent, dar nu wow. Dacă îl vezi în top 10 și te întrebi dacă merită să apeși Play, răspunsul este da, cu condiția să nu te aștepți la o revelație cinematografică. E bun pentru o seară de thriller, își face treaba și apoi, cel mai probabil, îl vei uita.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor