Asteroidul a ucis dinozaurii, dar nu a „inventat” tonul: adevărul despre peștele uriaș cu sânge cald

Tonul este unul dintre cei mai neobișnuiți prădători ai oceanelor. Poate ajunge la dimensiuni impresionante. Înoată rapid pe distanțe enorme. În plus, își poate menține anumite regiuni ale corpului mai calde decât apa din jur. Mult timp, cercetătorii au presupus că aceste trăsături au apărut după asteroidul care a eliminat dinozaurii. Un nou studiu arată însă că povestea este mult mai complicată, potrivit publicației internaționale IFLScience.

Impactul de acum 66 de milioane de ani a schimbat radical ecosistemele planetei. Mulți pești mari și numeroase reptile marine au dispărut. Au rămas astfel nișe ecologice libere. Strămoșii tonului ar fi putut profita de această oportunitate. Totuși, asta nu înseamnă că asteroidul i-a transformat imediat în prădătorii rapizi și parțial endotermi de astăzi.

Peștele care își păstrează mușchii calzi

Majoritatea peștilor sunt ectotermi. Temperatura corpului lor depinde în mare măsură de apa în care trăiesc. Tonul reprezintă una dintre excepții. El folosește rețele speciale de vase de sânge pentru a păstra căldura produsă de mușchi.

Această adaptare se numește endotermie regională. Nu înseamnă că întregul corp are o temperatură constantă, precum cel al unui mamifer. Anumite zone rămân însă mai calde. Mușchii lucrează astfel mai eficient. Peștele poate înota rapid și poate vâna inclusiv în ape reci.

Vezi și:

Unde vor învăța din toamnă elevii cu media 10 la Evaluarea Națională. Ce licee au ales cei mai buni candidați din țară

Un mecanism asemănător de conservare a căldurii apare și la peștele-lună cu sânge cald. Acesta folosește vasele de sânge din apropierea branhiilor pentru a reduce pierderile de temperatură. Evoluția a ajuns la soluții similare în grupuri diferite.

Familia Scombridae include tonul, macroul și bonito. Reprezentanții săi au început să apară în apropierea graniței dintre Cretacic și Paleogen. Coincidența i-a făcut pe cercetători să lege succesul lor de extincția produsă de asteroid.

Arborele genealogic schimbă povestea asteroidului

Cercetătorii au analizat secvențe genetice de la 50 de specii din familia Scombridae. Datele au fost combinate cu informații din registrul fosil. Echipa a reconstruit astfel un arbore genealogic al tonilor și al rudelor lor.

Vezi și:

Cartierul perfect se termină în Cretacic: Anne Hathaway și Ewan McGregor fug de dinozauri în noul trailer „The End of Oak Street”

Un schelet de Tyrannosaurus rex a fost vândut cu o sumă record. „Gus” a rescris istoria licitațiilor din lume

Rezultatele plasează originea familiei în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani. Primele specii existau deci în apropierea momentului în care asteroidul Chicxulub a lovit Pământul. Diversificarea nu s-ar fi produs însă într-o singură explozie evolutivă.

Procesul s-a întins pe aproximativ 40 de milioane de ani. Endotermia ar fi evoluat independent de cel puțin trei ori. În două dintre aceste cazuri, trăsătura a apărut la 10-15 milioane de ani după impact. Legătura directă cu asteroidul devine astfel dificil de susținut.

Nici dimensiunile uriașe nu au apărut imediat. Creșterile de talie s-au produs sporadic în ultimii 50 de milioane de ani. Tonii ar fi ajuns la dimensiunile impresionante cunoscute astăzi abia în ultimele aproximativ 10 milioane de ani.

Impactul a avut efecte uriașe asupra planetei. A modificat clima și a permis apariția unor ecosisteme noi, inclusiv a pădurilor tropicale moderne. Totuși, nu fiecare trăsătură apărută ulterior poate fi explicată prin acel eveniment.

Evoluția nu urmează scenarii simple

Chase Brownstein, cercetător la Universitatea Yale, avertizează că biologii construiesc uneori povești prea simple. O trăsătură poate fi utilă pentru o anumită activitate. Asta nu dovedește însă că a evoluat special pentru acea activitate.

Endotermia și dimensiunea mare îi ajută astăzi pe toni să migreze, să se scufunde și să vâneze. Cele două caracteristici pot să fi apărut inițial din motive diferite. Ulterior, ele au început să funcționeze împreună. Fenomenul este cunoscut drept exaptație.

O altă ipoteză leagă apariția endotermiei de dezvoltarea balenelor și delfinilor. Tonii ar fi avut nevoie de mai multă viteză pentru a concura cu aceste mamifere sau pentru a scăpa de ele. Nici această explicație nu poate fi confirmată direct.

Dahiana Arcila, cercetătoare la Universitatea California din San Diego, susține că sincronizarea rămâne relevantă. Endotermia peștilor apare în Eocen. În aceeași perioadă, cetaceele se diversificau. Totuși, coincidența nu dovedește automat o relație de cauzalitate.

Registrul fosil este incomplet. Cercetătorii pot compara date, fosile și arbori genetici. Nu pot observa direct oceanele de acum zeci de milioane de ani. Tocmai de aceea, noile descoperiri despre evoluția peștilor antici schimbă frecvent teoriile acceptate.

Studiul nu spune că asteroidul a fost lipsit de importanță. Extincția a eliberat spațiu și resurse. Familia tonului a profitat probabil de noua lume. Dovezile arată însă că sângele cald și dimensiunile enorme au apărut mult mai târziu, printr-un proces evolutiv lung și dezordonat.

Greșeala pe care o fac mulți români când depun bani la bancomat. Poți ajunge în atenția ANAF