Aerul condiționat vechi de 123 de ani care arată cum pot fi răcorite orașele viitorului

Aerul condiționat vechi de 123 de ani care arată cum pot fi răcorite orașele viitorului
Foto: Profimedia

Un sistem de climatizare construit în 1903 într-un spital din Belfast oferă lecții surprinzător de actuale despre protejarea oamenilor în timpul caniculei. Instalația de la Royal Victoria Hospital folosea apă, fibre naturale, conducte ascunse și un ventilator uriaș pentru a controla temperatura și umiditatea din saloane, potrivit unui material publicat de BBC.

La mai bine de un secol de la inaugurarea sa, mecanismul nu mai răcește secțiile spitalului, însă a fost păstrat aproape în întregime. Într-o lume în care temperaturile extreme afectează tot mai multe orașe, vechea instalație arată că accesul la spații răcoroase nu este doar o problemă de confort, ci și una de sănătate publică.

Un sistem înaintea timpului

Elementul central al instalației este un ventilator imens, cu șase pale, montat într-un perete din cărămidă. Deși cântărește probabil câteva tone și are peste 120 de ani, palele sale pot fi mișcate și astăzi cu mâna, fără zgomote mecanice puternice. Unele componente au fost produse de aceeași companie care a construit ventilatoare pentru Titanic.

Ventilatorul trăgea aerul exterior printr-o structură formată din frânghii din fibre de cocos. În timpul verii, acestea erau umezite constant cu apă rece. Aerul trecea printre fibre, se răcea și era curățat parțial de praf, funingine și alte particule provenite de la fabricile din Belfast.

După această etapă, aerul circula printr-un coridor lung de aproximativ 150 de metri. Podeaua sa era construită cu o ușoară înclinație, iar deschiderile din pereți trimiteau aerul către saloanele aflate deasupra. Sistemul permitea controlarea temperaturii și umidității fără ca ferestrele să fie deschise.

Soluția era importantă într-un oraș industrial foarte poluat. Deschiderea geamurilor ar fi adus în spital cărbune, fum și praf. În schimb, instalația putea păstra saloanele la aproximativ 18 grade Celsius, chiar și atunci când temperatura exterioară ajungea la 26 de grade.

Principiul seamănă cu soluții folosite astăzi pentru reducerea temperaturilor urbane. Materialele umede, umbra și suprafețele reflectorizante pot limita acumularea căldurii. Cercetătorii testează inclusiv o vopsea specială care ar putea răci orașele fără instalarea unor sisteme mecanice complicate.

Răcoarea poate salva vieți

Aerul condiționat a devenit esențial în spitale, azile și alte clădiri frecventate de persoane vulnerabile. Temperaturile foarte ridicate pot agrava afecțiunile cardiovasculare și respiratorii, pot reduce eficiența anumitor medicamente și pot afecta capacitatea oamenilor de a lua decizii.

Materialul BBC citează o estimare potrivit căreia accesul la aer condiționat previne anual aproximativ 195.000 de decese în rândul persoanelor de peste 65 de ani. În spitale, răcirea corespunzătoare poate reduce puternic mortalitatea în timpul valurilor extreme de căldură.

Un exemplu dramatic vine din valul de caniculă european din 2003. Peste 20.000 de oameni au murit, iar numeroase spitale nu erau dotate corespunzător. În unele secții de terapie intensivă din Franța, personalul încerca să răcească pacienții cu sticle de apă ținute în frigidere.

O cercetare realizată ulterior pe sute de pacienți cu insolație severă a identificat o asociere puternică între lipsa climatizării și riscul de deces. Pacienții tratați în spații fără aer condiționat au prezentat un risc semnificativ mai mare, chiar dacă și alți factori le puteau influența supraviețuirea.

Problema rămâne actuală, deoarece canicula trimite tot mai mulți oameni la spital, iar multe clădiri europene au fost proiectate pentru păstrarea căldurii, nu pentru eliminarea ei. Instalarea climatizării poate fi dificilă și costisitoare, mai ales în construcțiile vechi.

Costul aerului rece

Aerul condiționat salvează vieți, dar vine cu un cost climatic. Sistemele de răcire consumă aproximativ 7% din electricitatea utilizată la nivel mondial și sunt responsabile pentru circa 2,7% din emisiile globale de dioxid de carbon provenite din combustibili fosili și industrie.

La consumul de energie se adaugă agenții frigorifici. Unele dintre gazele utilizate în instalații au un efect de încălzire de mii de ori mai puternic decât dioxidul de carbon dacă ajung în atmosferă. În orașele aglomerate, aparatele evacuează și căldura din interiorul clădirilor către stradă, intensificând local efectul de insulă termică.

Soluția nu este renunțarea completă la răcire, ci folosirea ei mai eficientă. Clădirile pot fi protejate prin umbrire, izolație, vegetație, acoperișuri deschise la culoare și ventilație bine gândită. Totuși, specialiștii avertizează că răcirea pasivă nu mai este suficientă în toate orașele, mai ales în zilele cu temperaturi extreme.

Apar și spații publice create special pentru perioadele caniculare. În Jodhpur, India, o stație de răcire folosește panouri din iarbă khus, umezite cu apă, și ventilatoare alimentate cu energie solară. Sistemul poate reduce temperatura din interior cu până la 12 grade Celsius. Spania pregătește, la rândul său, o rețea de refugii climatice cu apă potabilă și locuri pentru odihnă.

Și modul în care folosești aparatul din locuință contează. În timpul zilelor foarte fierbinți, o temperatură între 23 și 25 de grade Celsius poate oferi confort fără să forțeze permanent instalația și fără să producă un contrast excesiv față de exterior.

Sistemul din Belfast nu poate fi copiat identic în toate clădirile moderne. Principiul său rămâne însă relevant: aerul poate fi răcit printr-o combinație inteligentă de apă, materiale naturale, ventilație și distribuție atentă. După 123 de ani, instalația arată că unele răspunsuri la canicula viitorului pot fi găsite și în trecut.