Administrația Trump renunță la planul de a demonta rețeaua care monitorizează oceanele: senzorii salvați după revolta oamenilor de știință
Administrația Trump a făcut un pas înapoi după ce planul de desființare a uneia dintre cele mai importante rețele de monitorizare a oceanelor din SUA a stârnit reacții puternice în comunitatea științifică și în Congres. National Science Foundation a anunțat că nu va mai continua eliminarea echipamentelor din Ocean Observatories Initiative, cunoscută sub numele de OOI.
Decizia este importantă pentru cercetători, pescari, meteorologi și comunitățile de coastă, deoarece rețeaua colectează de ani buni informații despre temperatură, curenți, salinitate, oxigen, activitate tectonică și ecosisteme marine. Fără aceste date, o parte importantă din infrastructura care ajută la înțelegerea schimbărilor din oceane ar fi fost pierdută.
OOI este formată din sute de instrumente amplasate în Atlantic și Pacific, inclusiv în zone din apropierea coastelor statelor Oregon, Washington, Alaska și Carolina de Nord, dar și în Marea Irminger, între Groenlanda și Islanda. Sistemul este activ de aproximativ un deceniu și a devenit o sursă importantă de date publice pentru universități, instituții guvernamentale și companii private.
Planul de demontare a provocat reacții dure
La finalul lunii mai, autoritățile americane au anunțat că vor reduce drastic Ocean Observatories Initiative, într-un proces descris drept „descoping”. În practică, acest lucru însemna eliminarea unei mari părți din infrastructura aflată în apă și oprirea colectării unor serii de date care nu pot fi reconstruite ulterior.
Decizia a fost criticată imediat de cercetători, care au atras atenția că datele culese de OOI nu sunt importante doar pentru studiile despre schimbările climatice. Sistemul este folosit și pentru prognoze meteo, avertizări privind furtunile, monitorizarea curenților oceanici, analiza biodiversității și gestionarea pescuitului.
O problemă majoră este continuitatea. Oceanele se schimbă lent, iar o serie de date colectată timp de zece ani devine cu adevărat utilă tocmai pentru că permite compararea unor perioade lungi. O pauză de câțiva ani sau dispariția senzorilor poate rupe această cronologie și poate face mai greu de observat fenomene importante, inclusiv felul în care oceanele absorb căldura și dioxidul de carbon.
Criticii planului au acuzat administrația că a încercat să elimine infrastructura fără o analiză științifică suficientă și fără consultarea celor care folosesc datele. Presiunea a crescut după ce mai mulți senatori, din ambele partide, au susținut o măsură care să blocheze demontarea sistemului.
Ce se întâmplă cu senzorii deja retrași din ocean
National Science Foundation a transmis acum că va opri lucrările de eliminare sau dezactivare a echipamentelor rămase. Mai important, instituția a anunțat că instrumentele care au fost deja scoase din apă vor fi trimise înapoi în zonele unde funcționau înainte.
Asta nu înseamnă neapărat că rețeaua a ieșit complet nevătămată din această perioadă. Unele observații au fost întrerupte, iar cercetătorii nu știu încă exact ce date au fost pierdute sau cât de repede pot fi repuse în funcțiune toate sistemele. În monitorizarea oceanică, chiar și o pauză scurtă poate complica analiza unor fenomene care evoluează în timp.
OOI include peste 900 de senzori și instrumente, iar întreținerea lor este costisitoare și complicată. Unele sunt amplasate pe fundul oceanului, altele sunt montate pe geamanduri sau pe cabluri submarine. Ele trebuie verificate, recuperate și recalibrate periodic, iar operațiunile necesită nave specializate și echipe tehnice.
De aceea, intenția de a demonta sistemul a fost privită ca o decizie greu de reparat. Dacă echipamentele ar fi fost scoase complet, iar specialiștii implicați în operarea lor ar fi plecat, reconstruirea rețelei ar fi costat mult mai mult decât păstrarea ei activă.
De ce contează datele culese din adâncul oceanelor
Oceanele au un rol uriaș în reglarea climei planetei. Ele absorb o parte din excesul de căldură generat de activitatea umană și rețin cantități importante de dioxid de carbon. Tocmai de aceea, datele despre temperaturile marine, acidificare, curenți și compoziția apei sunt esențiale pentru cercetători.
În același timp, informațiile culese de OOI au aplicații foarte concrete. Ele pot ajuta la anticiparea furtunilor severe, la înțelegerea schimbărilor care afectează pescuitul și la monitorizarea activității seismice sau vulcanice submarine. Pentru comunitățile de coastă, aceste date pot conta inclusiv în pregătirea pentru evenimente meteo periculoase.
NSF a anunțat că va consulta oamenii de știință și alte categorii de utilizatori înainte de a decide viitorul pe termen lung al programului. Instituția intenționează să creeze și un grup de experți care să analizeze ce observații oceanice sunt necesare și cum poate fi menținută rețeaua într-un mod sustenabil.
Pentru moment, reversarea deciziei reprezintă o victorie importantă pentru comunitatea științifică. Totuși, episodul arată cât de vulnerabile pot deveni proiectele de cercetare pe termen lung atunci când sunt privite doar prin prisma costurilor imediate. O rețea de senzori din ocean poate părea invizibilă pentru public, dar datele pe care le trimite zi de zi pot fi esențiale pentru înțelegerea unei planete în continuă schimbare.