Pământul ar fi putut trimite viață pe Europa: teoria spectaculoasă despre oceanul ascuns al lunii lui Jupiter

O nouă ipoteză readuce în discuție una dintre cele mai fascinante întrebări din astrobiologie: dacă viața nu a apărut o singură dată, într-un singur loc, ci a călătorit prin Sistemul Solar? Un studiu recent susține că Pământul ar fi putut trimite spre Europa, luna înghețată a lui Jupiter, sute de sextilioane de particule de praf suficient de mari pentru a transporta bacterii. Iar dacă măcar o parte dintre ele au ajuns în oceanul subteran al satelitului, ideea de viață extraterestră capătă o nuanță neașteptată: ar putea fi, într-un sens foarte îndepărtat, viață „exportată” de pe Pământ.

Studiul nu dovedește că există viață pe Europa și nici că bacteriile terestre au supraviețuit călătoriei. Este o analiză teoretică, bazată pe estimări despre praful ejectat din atmosfera Pământului, dinamica particulelor în spațiu și șansele ca acestea să ajungă pe suprafața Europei. Chiar și așa, calculul este suficient de spectaculos încât să ridice o întrebare serioasă: dacă Pământul a fost, timp de miliarde de ani, o sursă de particule biologice pentru alte lumi?

Cum ar putea pleca viața de pe Pământ

Ideea se leagă de panspermie, ipoteza potrivit căreia viața sau materialul biologic ar putea fi transportate prin spațiu de asteroizi, comete, meteoriți sau particule de praf. În forma ei mai prudentă, teoria nu spune că viața a venit sigur din altă parte sau că a colonizat alte planete, ci că transferul biologic între corpuri cerești nu este imposibil.

Zaza Osmanov, cercetător la Free University of Tbilisi, a pornit de la studii anterioare care arată că particule de praf aflate la altitudini mari în atmosfera Pământului ar putea primi suficientă energie, prin coliziuni cu praf cosmic, încât să scape de atracția gravitațională a planetei. Odată eliberate, aceste particule ar putea călători prin Sistemul Solar.

Vezi și:

Ce avere are Ciprian Ciucu? Terenurile, apartamentele și economiile declarate de primarul Capitalei

Pentru ca scenariul să fie relevant biologic, particulele trebuie să fie suficient de mari încât să poată adăposti bacterii și să nu fie încălzite până la temperaturi care le-ar distruge. Autorul studiului a încercat să ia în calcul astfel de constrângeri, inclusiv coliziuni care nu ar „găti” eventualele microorganisme.

Rezultatul este o estimare amplă: în perioada de 30–80 de milioane de ani, considerată relevantă pentru vârsta suprafeței înghețate a Europei, satelitul lui Jupiter ar fi putut primi aproximativ 3 × 10²³ până la 8 × 10²³ particule provenite de pe Pământ. Cifra maximă este echivalentă cu 800 de sextilioane, în sistemul numeric folosit în engleză.

De ce Europa este ținta ideală pentru o astfel de ipoteză

Europa nu a fost aleasă întâmplător. Luna lui Jupiter este acoperită de o crustă de gheață, dar sub această suprafață se crede că există un ocean global de apă lichidă. NASA consideră Europa una dintre cele mai promițătoare destinații pentru căutarea unor medii capabile să susțină viața.

Vezi și:

Descoperirea care ar putea rescrie istoria Sistemului Solar. Cercetătorii au identificat o posibilă „fabrică de planete” ascunsă lângă Jupiter

Sonda NASA care a supraviețuit doar 58 de minute pe Jupiter. Misiunea istorică ce a schimbat complet ceea ce știm despre planeta gigant

Oceanul de sub gheață ar putea conține mai multă apă decât oceanele Pământului la un loc, iar contactul posibil cu un fund stâncos ar putea oferi condiții chimice interesante. Pe Pământ, unele forme de viață trăiesc în adâncurile oceanelor, în jurul izvoarelor hidrotermale, fără lumină solară directă. De aici vine tentația comparației cu Europa.

Totuși, există o mare problemă: chiar dacă particulele terestre au ajuns pe suprafața Europei, ele ar fi trebuit să pătrundă prin gheață până în oceanul subteran. Studiul discută această posibilitate, dar nu o transformă într-o certitudine. Europa este bombardată de radiații puternice din magnetosfera lui Jupiter, iar suprafața ei este un mediu extrem de ostil pentru molecule organice și microorganisme.

Așadar, scenariul are mai multe etape dificile: praful trebuie să plece de pe Pământ, să transporte bacterii viabile, să supraviețuiască drumului până la Jupiter, să ajungă pe Europa și apoi să pătrundă într-un mediu unde viața ar putea continua. Fiecare pas este posibil în teorie, dar incert în practică.

O idee îndrăzneață, nu o dovadă de viață extraterestră

Importanța studiului nu stă în faptul că ar demonstra existența vieții pe Europa, ci în faptul că arată că schimbul de material între lumi ar putea fi mai comun decât ne imaginăm. În Sistemul Solar există deja dovezi că roci pot călători între planete. Meteoriții marțieni găsiți pe Pământ sunt un exemplu celebru, iar acest tip de transfer face panspermia locală mai puțin extravagantă decât pare la prima vedere.

Diferența este că praful ar putea fi mult mai numeros decât rocile mari. Dacă particule microscopice pot transporta material biologic, atunci planeta noastră ar fi putut „presăra” spațiul cu urme ale vieții timp de miliarde de ani. Nu doar Marte sau Luna ar fi putut primi astfel de particule, ci și lumi mai îndepărtate, precum Europa.

Rămâne însă o întrebare esențială: dacă vom găsi vreodată viață în oceanul Europei, cum vom ști dacă este cu adevărat independentă de viața terestră? Dacă organismele ar avea o biochimie asemănătoare cu cea de pe Pământ, ar putea fi un semn al unei origini comune sau al unui transfer antic. Dacă ar fi complet diferite, descoperirea ar fi și mai spectaculoasă, pentru că ar sugera o a doua apariție a vieții.

Pentru moment, studiul rămâne o ipoteză provocatoare. Nu spune că Pământul a colonizat Europa, ci că un astfel de transfer nu poate fi exclus din start. Iar dacă oceanul ascuns al lunii lui Jupiter va fi explorat mai atent în viitor, întrebarea nu va fi doar dacă există viață acolo, ci și de unde ar fi putut veni.

Lanțul de magazine care a deschis 100 de unități într-o singură zi. A depășit pragul de 3.000 de magazine în România