63.000 de euro pe abonamente la ChatGPT în instituții. Primăriile din România care au ajuns să depindă de AI

Administrația publică din România începe să testeze, tot mai vizibil, instrumente de inteligență artificială care până nu demult păreau rezervate mai ales companiilor private, mediului universitar sau freelanceri­lor din industrii creative. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de instrumente este ChatGPT, iar datele prezentate într-o documentare recentă arată că primării, consilii județene, universități, institute de cercetare și companii cu capital de stat au început deja să plătească abonamente pentru astfel de servicii.

Fenomenul ridică întrebări firești. Pe de o parte, apare speranța că tehnologia ar putea reduce timpul pierdut cu sarcini repetitive, documentare și redactare administrativă. Pe de altă parte, există și temeri legate de felul în care instituțiile folosesc aceste instrumente, mai ales atunci când vine vorba despre decizii sensibile, documente oficiale sau interpretări juridice. Dincolo de reacțiile emoționale, subiectul merită privit cu atenție, pentru că el spune multe despre direcția în care se mișcă statul român.

De la curiozitate la cheltuială publică

Cazurile prezentate de Spotmedia arată că nu mai vorbim despre experimente izolate făcute de câțiva funcționari entuziaști, ci despre achiziții oficiale, plătite din bugete publice. Suma totală menționată în documentare depășește 63.000 de euro cheltuiți pe abonamente la ChatGPT prin încredințări directe, într-un interval care începe în iulie 2025. Asta înseamnă că inteligența artificială a trecut deja pragul simbolic al „curiozității” și a intrat în zona de instrument administrativ pentru care se alocă bani, se semnează contracte și se justifică utilitatea.

Primăria Slobozia este indicată drept una dintre primele instituții care au făcut acest pas, cumpărând inițial trei abonamente pe 12 luni, la pachet cu un VPN, iar ulterior reînnoind achiziția la un cost mai redus. Potrivit explicațiilor oferite de primarul Alexandru Potor, rolul ChatGPT nu este să ia decizii în locul funcționarilor, ci să ofere o a doua opinie în spețe juridice, proiecte de hotărâri sau alte probleme administrative care cer documentare amplă. Ideea centrală este că AI-ul poate accelera munca internă și poate scoate la iveală soluții pe care angajații nu le-au identificat imediat.

Vezi și:

Un român din trei nu știe cum s-ar descurca dacă și-ar pierde locul de muncă. Ce arată un nou studiu

Acest tip de justificare este important, pentru că arată cum încearcă instituțiile să legitimeze utilizarea tehnologiei. Nu se vorbește despre înlocuirea omului, ci despre asistarea lui. În teorie, formularea este una prudentă și rezonabilă. În practică, însă, rămâne de văzut unde se termină „sprijinul” și unde începe dependența de un sistem automat care poate formula convingător inclusiv răspunsuri greșite.

Unde spune administrația că este util ChatGPT

Din exemplele oferite reiese că administrația nu folosește ChatGPT doar pentru redactări banale sau pentru compunerea unor texte fără miză. Dimpotrivă, unele instituții spun clar că îl utilizează pentru orientare în domenii care presupun interpretare și sinteză: juridic, dezvoltare de proiecte, urbanism, consultarea ghidurilor sau formularea unor direcții de lucru.

La Slobozia, primarul descrie un mecanism în care inteligența artificială propune o direcție, iar angajații din serviciile de specialitate o verifică și o dezvoltă mai departe. El merge chiar mai departe și susține că, în timp, o parte importantă din procesele administrative ar putea deveni standardizabile, mai ales într-un context în care instituțiile se confruntă cu presiuni legate de reducerea personalului. În această logică, AI-ul devine un multiplicator de productivitate: nu înlocuiește complet funcționarul, dar îl ajută să ajungă mai repede la o formă avansată a muncii sale.

Vezi și:

Cum îl faci pe ChatGPT să fie mai sincer? Trucurile simple care pot schimba complet răspunsurile AI

Polițist acuzat că ar fi folosit AI pentru a falsifica probe: cazul care zguduie încrederea în anchetele moderne

Un alt exemplu vine de la Consiliul Județean Călărași, unde abonamentele ar fi folosite în zona de dezvoltare, pentru a completa viziunea asupra unor proiecte și ghiduri. Mesajul transmis și aici este asemănător: răspunderea rămâne la oameni, iar tehnologia este doar o sursă suplimentară de informare. Tocmai această formulă apare constant în discursul oficial: AI-ul nu decide, ci ajută. Totuși, valoarea reală a acestei afirmații depinde de disciplina internă a fiecărei instituții și de capacitatea angajaților de a verifica riguros răspunsurile generate.

Mai interesant este că fenomenul nu se limitează la administrația locală. Universități precum Universitatea din Craiova sau UMF „Carol Davila”, institute de cercetare, ONG-uri de utilitate publică și companii de utilități au cumpărat la rândul lor licențe și pachete mai complexe, uneori pentru mai mulți utilizatori și cu funcții de colaborare, control și securitate extinse. Asta sugerează că utilitatea percepută a acestor instrumente este mult mai largă și că ele sunt deja privite drept infrastructură digitală de lucru, nu doar aplicații experimentale.

Ce riscuri apar când statul începe să lucreze cu AI

Cea mai mare problemă nu este că instituțiile publice folosesc inteligență artificială, ci felul în care o folosesc. Un chatbot poate fi extrem de util pentru organizarea informației, pentru rezumate, pentru structurarea ideilor sau pentru redactarea unei prime versiuni a unui document. În schimb, devine periculos atunci când răspunsurile sale sunt tratate ca adevăruri verificate, mai ales în chestiuni juridice, administrative sau financiare.

Îngrijorarea publică menționată în documentare vine tocmai din această zonă. Mulți se întreabă dacă nu cumva deciziile importante riscă să fie influențate de un sistem care poate „halucina”, poate omite detalii esențiale sau poate formula explicații plauzibile, dar eronate. În mediul privat, asemenea greșeli pot duce la pierderi sau confuzii. În sectorul public, ele pot afecta cetățeni, contracte, hotărâri administrative sau proceduri cu efecte legale.

Mai există și o altă dimensiune sensibilă: protecția datelor și securitatea informației. Faptul că unele instituții cumpără și servicii conexe, precum VPN-uri sau licențe business cu opțiuni de control și securitate, arată că problema este deja conștientizată. Totuși, simpla existență a unor măsuri tehnice nu rezolvă automat totul. Contează cine are acces, ce date sunt introduse în sistem, ce politici interne există și dacă funcționarii înțeleg limitele instrumentului pe care îl folosesc.

La fel de relevant este și modul de achiziție. Documentarea arată că autoritățile nu cumpără, în general, direct de la furnizorul extern, ci prin intermediari locali, pentru că procedura este mai simplă administrativ și mai ușor de gestionat juridic și fiscal. Din punct de vedere birocratic, explicația are sens. Dar tocmai această rută arată că statul român intră în epoca AI mai degrabă pragmatic și fragmentat, fără o dezbatere publică serioasă despre standarde, bune practici și reguli uniforme.

O schimbare care abia începe

Ce se vede acum este doar începutul. Numărul instituțiilor care testează sau cumpără astfel de servicii va crește aproape sigur, pentru că presiunea pentru eficiență, digitalizare și reducerea costurilor umane este reală. În plus, odată ce unele administrații locale sau companii de stat spun public că instrumentele le sunt utile, apare inevitabil și efectul de imitație.

Miza adevărată nu este dacă primăriile ar trebui sau nu să folosească ChatGPT, ci dacă pot construi un cadru matur pentru asta. Un astfel de cadru ar trebui să includă reguli clare despre ce tipuri de sarcini pot fi asistate de AI, cine verifică rezultatele, cum sunt protejate datele și în ce condiții poate fi justificată cheltuiala publică. Fără aceste repere, există riscul ca entuziasmul pentru tehnologie să depășească mult capacitatea instituțiilor de a o controla.

În anii următori, administrația publică din România va fi obligată să găsească un echilibru între modernizare și prudență. Inteligența artificială poate deveni un instrument valoros pentru stat, dar numai dacă rămâne exact ceea ce oficialii spun acum că este: un asistent. În clipa în care începe să fie tratată ca arbitru al deciziilor, avantajul de eficiență se poate transforma rapid într-o vulnerabilitate sistemică.