Vitejia lui Voicu, primul din neamul Corvinilor. Cum l-a impresionat tatăl lui Iancu de Hunedoara pe regele Ungariei
Neamul Corvinilor este unul dintre cele mai ilustre din istoria medievală a Europei Centrale, având o influență covârșitoare asupra evenimentelor politice din Ungaria și Transilvania. La originea acestei familii se află Voicu, tatăl lui Iancu de Hunedoara, un om de o vitejie extraordinară, care a reușit să se impună prin curajul și loialitatea sa față de regele Ungariei. Povestea lui Voicu este una fascinantă, o cronică a curajului, a ambiției și a destinului care a dus la ascensiunea uneia dintre cele mai puternice familii medievale.
Neamul Corvinilor și ascensiunea unei familii legendare
Neamul Corvinilor este unul dintre cele mai ilustre din istoria medievală a Europei Centrale, având o influență covârșitoare asupra evenimentelor politice din Ungaria și Transilvania.
La originea acestei familii se află Voicu, tatăl lui Iancu de Hunedoara, un om de o vitejie extraordinară, care a reușit să se impună prin curajul și loialitatea sa față de regele Ungariei.
Povestea lui Voicu Corvin este una fascinantă, o cronică a curajului, a ambiției și a destinului care a dus la ascensiunea uneia dintre cele mai puternice familii medievale.
Originea lui Voicu și contextul istoric
Voicu ar fi provenit dintr-o familie de mici nobili români din zona Hunedoarei, o regiune aflată la granița dintre regatul Ungariei și influențele otomane. Se crede că era descendent al unei linii de cnezi români, conducători locali care dețineau pământuri și aveau un statut privilegiat, dar subordonat nobilimii maghiare.
„Această teorie este plauzibilă, prin faptul că în împrejurările în care a trecut Ţara Românească la sfârşitul secolului al XIV-lea, când pământul ei a fost pârjolit de oşti turceşti şi ungureşti, unii boieri mai mici s-au strămutat în Transilvania, mai ferită de năvălirile otomane”, explica istoricul Dan Mihail, în lucrarea „Iancu de Hunedoara, un stegar al luptei anti-otomane”.
Secolul al XIV-lea a reprezentat o perioadă de instabilitate pentru Europa de Est, cu presiuni continue din partea Imperiului Otoman, care se extindea rapid spre vest.
Regatul Ungariei avea nevoie de luptători viteji, iar Voicu s-a remarcat printre aceștia prin curajul său excepțional. Se spune că el a fost unul dintre cei mai bravi comandanți români care au luptat sub steagul regelui Ungariei.
Faptele de vitejie ale lui Voicu
Voicu a ajuns să fie cunoscut pentru talentul său de luptător, dar mai ales pentru loialitatea sa nețărmurită față de coroana ungară. Una dintre cele mai cunoscute legende legate de el povestește despre modul impresionant în care a salvat viața regelui Ungariei într-o luptă crucială împotriva forțelor otomane.
Se spune că într-o confruntare decisivă cu turcii, armata ungară era pe punctul de a fi încercuită și zdrobită. Regele, aflat în primejdie de moarte, era atacat de un grup de spahii otomani, când Voicu și câțiva dintre oamenii săi cei mai loiali au intervenit cu o vitejie extraordinară.
Cu o rapiditate ieșită din comun, tatăl lui Iancu de Hunedoara ar fi reușit să îl scoată pe rege din mijlocul luptei, făcând scut în jurul acestuia și croindu-și drum prin hoardele inamice. Această faptă de eroism nu doar că i-a salvat viața regelui, dar a și înclinat balanța bătăliei în favoarea ungurilor.
Datorită acestei demonstrații de loialitate și curaj, Voicu a fost răsplătit de rege cu titluri nobiliare și domenii vaste, printre care castelul de la Hunedoara. Această proprietate avea să devină ulterior reședința familiei Corvinilor și să joace un rol important în dezvoltarea regiunii.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/02/Iancu-de-Hunedoara-gravura-a-timpului-reprezentare-800x492.jpg)
Iancu de Hunedoara gravura a timpului reprezentare
Voicu și relația sa cu regele Ungariei
Curajul lui Voicu nu a fost singurul motiv pentru care regele Ungariei l-a privit cu admirație. Se spune că Voicu era un om de onoare, un strateg desăvârșit și un diplomat abil. Regele l-a avut adesea aproape în campaniile sale și l-a tratat ca pe un consilier de întră credere.
O altă poveste legendară spune că, după una dintre luptele împotriva otomanilor, Voicu a refuzat o recompensă materială impresionantă, cerând în schimb dreptul de a-și crește fiii în spiritul cavaleresc al regatului maghiar.
Această modestie și viziune a fost apreciată de rege, care i-a oferit lui Voicu posibilitatea de a-și trimite fiii la curtea regală pentru educație. Printre aceștia se număra și Iancu de Hunedoara, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari comandanți militari ai Europei medievale.
Moștenirea lui Voicu: Drumul spre glorie al Corvinilor
Datorită faptelor sale, Voicu a pus bazele unei dinastii care avea să schimbe cursul istoriei. Fiul său, Iancu de Hunedoara, avea să devină unul dintre cei mai mari apărători ai creștinătății în fața expansiunii otomane, iar nepotul său, Matei Corvin, avea să fie unul dintre cei mai străluciți regi ai Ungariei.
Legătura lui Voicu cu regele Ungariei a fost esențială pentru ascensiunea fiului său. Prin loialitatea, vitejia și inteligența sa, Voicu a asigurat un loc de cinste pentru familia sa în elita militară și politcă a regatului.
Fără el, Iancu de Hunedoara nu ar fi avut acces la educația cavalerescă de la curtea regală, unde a învățat arta războiului și strategiile care i-au permis să îi îndoaie pe otomani în faimoasa bătălie de la Belgrad din 1456.
Istoricul Ion Grumeză susținea că Ioan (Iancu) de Hunedoara a ajuns guvernator al Transilvaniei în 1441, un factor important în această ascensiune fiind faptul că limba sa maternă era româna, într-o regiune unde majoritatea locuitorilor erau români.
Casa Corvinilor și-ar fi primit denumirea, conform acestuia, de la satul de origine al familiei, Corbi, iar regele Matei Corvin, născut la Cluj-Napoca, a preluat acest nume. Potrivit cercetătorilor, Voicu ar fi decedat înainte de 1419.
Până la mijlocul secolului al XV-lea, domeniul Hunedoarei, primit ca dar de către familia sa, s-a extins asupra mai multor sate din apropiere, iar cetatea medievală a Hunedoarei a fost transformată de fiul său, Ioan de Hunedoara, într-un castel grandios.