Una dintre cele mai periculoase toxine din lume vine de la caracatițe. Ce au descoperit cercetătorii

Caracatița cu inele albastre, o specie ce aparține genului Hapalochlaena, este cunoscut pentru unul dintre cele mai periculoase veninuri din natură. Toxina pe care o conține este tetrodotoxina, o substanță paralizantă extrem de puternică, care poate ucide un om cu o singură mușcătură. Cu toate acestea, pentru aceste creaturi, veninul are un rol complet diferit. Într-un studiu recent publicat în Current Biology, cercetătorii au descoperit că masculii de caracatiță folosesc veninul nu pentru a vâna, ci pentru a supraviețui unei situații extrem de periculoase: să nu devină cina iubitei lor.

Aceasta este o adaptare extraordinară a comportamentului sexual la caracatițele cu inele albastre, în cadrul unui fenomen denumit „canibalism sexual”, care este comun în rândul cefalopodelor. Astfel, masculii utilizează toxina pentru a imobiliza femelele mult mai mari decât ei, permițându-le să finalizeze actul de reproducere fără a fi devorați în timpul acestuia.

Canibalismul sexual în rândul cefalopodelor

Canibalismul sexual este un comportament întâlnit frecvent în lumea cefalopodelor. Femelele, după ce depun ouăle, nu mai mănâncă și își dedică întreaga energie protejării și îngrijirii puilor lor. În această perioadă, masculii, mult mai mici decât femelele, devin o potențială masă pentru partenerul lor. Aceștia trebuie să se apropie extrem de mult pentru a introduce brațele lor specializate pentru transferul spermei, iar acest lucru îi face vulnerabili la atacurile pe care femelele le pot lansa. În multe cazuri, acest comportament se încheie tragic pentru masculi, care ajung să fie devorați de femele chiar în timpul actului de reproducere.

Totuși, cercetătorii de la Universitatea din Queensland au observat un comportament deosebit la masculii de caracatițe cu inele albastre. În urma studiilor efectuate pe șase perechi de caracatițe, aceștia au observat că masculii reușesc să își transfere spermatozoizii fără a fi devorați. Secretul? Utilizarea tetrodotoxinei.

Horoscop zilnic 27 martie 2025. Zi karmică pentru aceste trei zodii. Schimbări pe toate planurile

De ce miroase urât în baie chiar dacă e curat. Cauze ascunse pe care mulți le ignoră

Cum funcționează tactica masculilor

Cercetătorii au observat că masculii de caracatiță mușcă femelele în zona aortei, ceea ce duce la o schimbare semnificativă a comportamentului femelelor. După mușcătură, femelele își pierd culoarea, iar respirația lor devine mai lentă. Unul dintre cele mai evidente semne ale imobilizării lor este faptul că, atunci când cercetătorii luminează ochii femelei, pupilele nu se contractă, ceea ce sugerează că aceasta este complet paralizată. După aproximativ o oră, toxina își pierde efectul suficient încât femela să-l împingă pe mascul de la ea, dar masculul a reușit să-și finalizeze actul de reproducere în siguranță.

Mai mult, cercetătorii au descoperit că glandele salivare ale masculilor, unde se depozitează veninul, sunt de aproximativ trei ori mai mari decât cele ale femelelor. Acest lucru sugerează că masculii trebuie să stocheze cantități suficiente de venin pentru a putea imobiliza femelele de fiecare dată. Este o adaptare evolutivă remarcabilă, având în vedere că aceste caracatițe sunt mai rezistente la venin decât prada lor obișnuită.

De ce masculii se tem să fie devorați?

Un aspect interesant al acestui comportament este faptul că masculii de caracatiță cu inele albastre par a face tot posibilul pentru a nu fi devorați, în ciuda faptului că viața lor post-coitală este foarte scurtă. În general, atâtea specii care practică canibalismul sexual au masculi care sunt mai dispuși să accepte moartea imediat după încheierea actului de reproducere. În cazul caracatiței cu inele albastre, însă, acest comportament sugerează o strategie evolutivă în care masculii înceracă să-și maximizeze șansele de a se reproduce înainte de a-și înfrunta inevitabila moarte.

Deși post-coitul nu este un moment favorabil pentru acești masculi, tacticile lor de a se proteja de atacurile femelelor demonstrează un comportament evolutiv excepțional. În acest fel, masculii reușesc să-și îndeplinească scopul principal al existenței lor: perpetuarea speciei.

Astfel, caracatița cu inele albastre rămâne un exemplu fascinant de adaptare evolutivă, în care supraviețuirea unui mascul depinde de abilitatea sa de a utiliza una dintre cele mai toxice substanțe din natură. Aceste descoperiri oferă o privire asupra complexității comportamentale a acestor creaturi marine, ale căror strategii de reproducere sunt cu adevărat uimitoare.