Retrospectiva anului în imagini. Poveștile din spatele celor mai puternice cadre surprinse în 2025

Într-un an în care războaiele din Ucraina și Gaza au continuat, iar protestele anti-guvernamentale au explodat în mai multe țări, fotografia a rămas una dintre puținele forme de „adevăr imediat”. Un cadru bun nu doar arată ce s-a întâmplat, ci îți dă senzația că ai fost acolo, măcar o secundă, lângă omul din imagine.

Selecția de mai jos, făcută de editorii publicației The Guardian, urmărește exact asta: nu doar fotografiile care au definit 2025, ci și detaliile din spatele lor. Ce a văzut fotograful înainte să apese declanșatorul, ce n-a încăput în cadru, ce replici au rămas după ce lumina s-a stins.

Tai Po, Hong Kong, China, 26 noiembrie

Un bărbat strigă disperat, în timp ce incendiul se extinde la mai multe blocuri dintr-un complex rezidențial din Hong Kong. (Foto: Tyrone Siu/Reuters)

Un incendiu uriaș a izbucnit la Wang Fuk Court, un complex de locuințe dens populat, iar flăcările au început să se întindă de la un bloc la altul. Fotograful Reuters a ajuns la aproximativ o oră după izbucnire și a prins momentul în care focul devenise deja un zid continuu, cu fum negru gros și oameni ieșind în grabă, în timp ce echipele de intervenție păreau mereu cu un pas în urmă.

În afara cordonului, un bărbat de 71 de ani, Mr Wong, se mișca agitat și striga către polițiști numărul apartamentului: soția lui era, credea el, prinsă înăuntru. Fotograful spune că imaginea surprinde disperarea „pură”, dar povestea a continuat: trei zile mai târziu, l-a revăzut, iar fiul bărbatului a rostit fraza care schimbă tot sensul tragediei: „Credeam că nu mai există casa, dar casa e încă aici” – apartamentul era cenușă, însă familia rămăsese împreună.

Neko Harbour, Antarctica, 22 februarie

O balenă cu cocoașă iese la suprafață, înconjurată de gheață, după o scufundare în căutare de krill, în Antarctica. (Foto: Roie Galitz)

În Neko Harbour, într-o dimineață cu bucăți de gheață plutind în jur ca niște cioburi, o balenă cu cocoașă a ieșit la suprafață după o scufundare pentru krill. Fotograful spune că erau peste 20 de balene în zonă, iar scena se întâmpla spre finalul unei expediții de 18 zile, când oboseala se amestecă uneori cu senzația că ai „văzut tot”.

A ridicat drona și a așteptat. Când balena a respirat, gheața a fost împinsă în jurul ei și a creat o formă ca o floare. În spatele imaginii e și un fir de speranță: fotograful observă o creștere a numărului de balene, inclusiv a celor cu cocoașă, cândva vânate până aproape de dispariție. Dar amintește și presiunea asupra lanțului trofic, în special asupra krillului, resursa care ține în picioare o parte uriașă a vieții antarctice.

New York City, SUA, 5 noiembrie

Un bărbat sărbătorește la petrecerea din noaptea alegerilor pentru primăria orașului New York, după victoria lui Zohran Mamdani. (Foto: Shannon Stapleton/Reuters)

O petrecere electorală într-un teatru frumos, Paramount din Brooklyn, a devenit decorul unui moment de energie colectivă: susținătorii lui Zohran Mamdani au celebrat într-o atmosferă pe care fotograful o descrie drept „palpabilă”. Rezultatul a fost anunțat puțin după 21:30, iar sala părea că a intrat într-o singură respirație comună.

Fotograful explică rutina din spatele unui astfel de cadru: intri, scanezi fețe, cauți corpuri care „spun ceva” înainte de a se întâmpla, te ții aproape de locul unde crezi că va exploda emoția. A fost atras de un bărbat cu o șapcă și o eșarfă cu mesajul „Jews for Zohran”, un detaliu care prinde exact ideea unei baze diverse. În poveste apare și comparația cu evenimentele lui Barack Obama din trecut: aceeași senzație de bucurie, pasiune și, pentru unii, promisiunea unei schimbări.

Katmandu, Nepal, 9 septembrie

Protestatari își fac selfie-uri la complexul guvernamental Singha Durbar, după ce acesta a fost incendiat. (Foto: Niranjan Shrestha/AP)

În fața complexului guvernamental Singha Durbar, un grup de tineri își face selfie, în timp ce clădirile ard în spate. Imaginea e stranie tocmai pentru că amestecă gestul modern, reflex, cu un decor care pare apocaliptic. Fotograful Associated Press spune că protestele anti-corupție, alimentate și de interdicția guvernului asupra rețelelor sociale, au fost organizate în mare parte de tineri, devenind „protestele gen Z”.

Cu o zi înainte, violența escaladase: mulți protestatari au fost uciși de poliția înarmată. Fotograful povestește că aproape a fost împușcat în piept, că un glonț real a trecut între el și un coleg, iar colegul a fost lovit apoi de un proiectil de cauciuc în ceafă, sângerând abundent. În acest context, fotografia nu mai e despre „distracție”, ci despre martori ai unui moment în care frica, furia și adrenalina se amestecă. În zilele care au urmat, haosul a crescut, iar premierul a demisionat și a fugit – un final care face ca acel selfie să pară, retrospectiv, un fragment de istorie surprins la cald.

New York City, SUA, 20 august

Un agent de pază izbucnește în lacrimi după ce un bărbat din Ecuador este reținut de ICE, lăsându-și soția și copiii în stare de șoc. (Foto: Carol Guzy)

În Federal Plaza, o scenă de separare de familie produce un moment rar: un paznic cedează și plânge. Fotografa spune că a documentat luni întregi detențiile făcute de Immigration and Customs Enforcement (ICE), iar separările sunt „de departe” cele mai sfâșietoare. În acea după-amiază, holurile au fost blocate, iar ea bănuiește că autoritățile știau că urmează un caz care va rupe oamenii.

Tatăl, din Ecuador, a fost reținut; mama a început să țipe, copiii plângeau, iar ea striga către agenți: „Vă rog, ajutați-mă. Luați-mă și pe mine.” Fotografa a rămas cu femeia în afara clădirii, a căutat ajutor de traducere, iar paznicul s-a apropiat „să vadă ce poate face” și a fost copleșit de disperarea lor. Puterea cadrului stă în această fisură de umanitate: un om obișnuit să fie rezervat, „doar la serviciu”, devine om înainte de orice.

Dayr Atiyah, Siria, 5 ianuarie

O statuie a fostului președinte sirian Hafez al-Assad este distrusă. (Foto: Leo Correa/AP)

O statuie a lui Hafez al-Assad, cândva un simbol masiv al puterii, apare acum distrusă. Fotograful AP povestește că se întorcea spre Damasc după o misiune în regiunea Homs și a oprit într-un oraș aflat la jumătatea drumului. Cu o lună înainte, statuia încă domina locul; apoi, într-o ofensivă rapidă în decembrie 2024, o rebeliune a pus capăt unei lungi perioade de autoritarism, iar simbolurile regimului au fost doborâte în toată țara.

Când au ajuns, locul era aproape gol, iar un membru al noilor forțe de securitate a apărut doar să întrebe ce fac. Fotograful descrie sentimentul puternic al gestului: oamenii trăseseră la pământ un monument uriaș, ca semn că „iau puterea înapoi” și speră la pace. Într-o țară măcinată de ani de război civil, o statuie prăbușită nu e doar metal, ci o fotografie a unei tranziții.

Virginia, SUA, 29 noiembrie

Un raton „beat” se prăbușește într-o baie. (Foto: Samantha Martin/AP)

Într-un orășel din Virginia, un magazin de băuturi a fost spart, sticle au fost trântite de pe rafturi, alcoolul a fost consumat, iar „autorul” a fost găsit leșinat în baie: un raton. Ofițerul pentru protecția animalelor spune că animalul era „foarte intoxicat”, cu ochii mișcându-se haotic și fără să se poată ține pe picioare.

Povestea a devenit virală și, în mod neașteptat, a generat donații pentru adăpostul unde ratonul a fost dus „să se trezească”. Într-un an încărcat de imagini grele, acest episod a funcționat ca o pauză absurdă, aproape „relatabilă”, după cum spune chiar ofițerul: toată lumea a trecut, măcar o dată, printr-o noapte proastă și speră să o ridice cineva dimineața.

Chicago, SUA, 19 septembrie

Un preot este împroșcat cu spray iritant în timpul unei demonstrații în fața unui centru ICE. (Foto: Ashlee Rezin/Sun Chicago Times)

Reverendul David Black este surprins în momentul în care e pulverizat cu spray iritant în timpul unei demonstrații în fața unei facilități ICE. Operațiunea, descrisă ca un „sweep” asupra imigranților, a declanșat proteste repetate, iar comunitatea s-a organizat în fiecare vineri, încercând să blocheze ieșirile vehiculelor.

Fotografa descrie o zi de tensiune în care agenții federali au folosit muniție non-letală împotriva protestatarilor, iar jurnaliștii au intrat cu echipamente de protecție ca într-un mediu ostil. Reverendul a venit cu mâinile ridicate, a fost lovit, tras de oameni departe, apoi, când agenții au avansat în formație, a fost sprayat. Pentru fotograf, cadrul nu e doar despre o confruntare punctuală, ci despre escaladarea unei tensiuni sociale care a început să semene, în anumite momente, cu o stare de asediu.

South Dakota, SUA, 28 iunie

O tornadă face ravagii în Dakota de Sud. (Foto: Ty Newcomb)

O tornadă, surprinsă de aproape, se întinde ca o frânghie peste peisaj. Fotograful spune că a vrut să facă storm chasing și a colaborat cu un alt fotograf cu experiență, reușind să „intercepteze” 18 tornade într-un sezon. Aceasta, lângă Clear Lake, a fost cea mai spectaculoasă.

Ce o face specială este comportamentul: în mod normal, „rope-out” e faza în care tornada se subțiază și se stinge. Aici, însă, a pornit așa și apoi a câștigat forță, devenind un EF3. Sunetul, descris ca un tren de marfă, o toacă joasă sau un vuiet, apare ca detaliu auditiv care completează fotografia. Fotograful spune că era la mai puțin de un sfert de milă – periculos, fiindcă o tornadă poate vira brusc – și de aceea a tras din mașină, gata să fugă în secunde.

Twickenham, Regatul Unit, 27 septembrie

Hannah Botterman sărbătorește după ce Anglia câștigă Cupa Mondială de rugby feminin
Morgan Harlow/Getty Images

În vestiar, Anglia sărbătorește câștigarea Cupei Mondiale la rugby feminin. Fotograful, cu acces în culise, descrie cum echipa s-a întors după festivități, iar emoțiile au venit în valuri: unii jucători stăteau jos, alții dansau, iar adevărata „descătușare” s-a produs când a intrat și restul lotului.

Șampania a fost desfăcută, confetti peste tot, podeaua a devenit alunecoasă, iar Hannah Botterman, cunoscută pentru alunecarea pe genunchi, a făcut din nou gestul, de data asta cu trofeul și ochelari de soare. Fotograful povestește că a alergat să prindă unghiul exact și a sperat să vină „drept spre el”. Fotografia, în esență, e despre un haos fericit și despre instinctul jurnalistului de a fi la locul potrivit în secunda potrivită.

Insula Kolyuchin, lângă Chukotka, Rusia, 18 septembrie

Un urs polar se relaxează la o stație de cercetare abandonată de pe insula Kolyuchin. (Foto: Vadim Makhorov/AP)

Un urs polar stă pe prispa unei stații de cercetare abandonate, ca un locatar temporar. Fotograful spune că se deplasa pe mare în zona Chukotka și a oprit pe insulă; în septembrie, gheața marină se retrage, iar urșii sunt forțați să petreacă timp pe uscat, așteptând să se formeze din nou platforma de vânătoare.

A numărat aproximativ 20 de urși, observați cu drona pe parcursul a două zile. Era prea periculos să coboare pe țărm, așa că a filmat de pe navă, încercând să nu sperie animalele. Reacția lor, spune el, a fost „curiozitate”: drona nu era decât „încă o pasăre zgomotoasă”. Fotografia are, în spate, un detaliu tăcut despre climă și ritmuri naturale: când gheața lipsește, urșii așteaptă, iar așteptarea aceasta devine o imagine.

În largul insulei Lanzarote, Spania, 6 ianuarie

Migranți aflați pe o barcă înconjoară o femeie care tocmai a născut. (Foto: Salvamento Maritimo)

Pe o barcă din cauciuc, aglomerată cu aproximativ 60 de oameni care traversau Atlanticul dinspre coasta nord-vest africană spre Insulele Canare, un copil s-a născut. Când serviciul de salvare Salvamento Marítimo a ajuns, băiețelul avea în jur de 20 de minute. Echipajul știa că există o femeie însărcinată la bord, dar nu și că nașterea se produsese deja.

Căpitanul povestește scena: mama era întinsă pe podeaua bărcii, cineva ținea copilul, iar el l-a luat la piept și l-a liniștit. Mama și copilul au fost transferați la spital cu elicopterul. Detaliul care apasă fotografia este contextul: chiar dacă numărul sosirilor a fost mai mic decât în 2024, ruta rămâne mortală, iar în anul precedent peste 10.000 de oameni au murit încercând să ajungă pe mare în Spania. În mijlocul statisticii, un nou-născut devine un paradox viu.

AlUla, Arabia Saudită, 27 ianuarie

O femeie își face o fotografie în fața Maraya, cea mai mare clădire cu oglinzi din lume, la AlUla. (Foto: Loic Venance/AFP)

O femeie își face o fotografie în fața Maraya, o clădire imensă acoperită cu oglinzi, descrisă ca cea mai mare clădire „oglindă” din lume. Fotograful ajunsese pentru o cursă ciclistă și venise cu câteva zile înainte să studieze locurile, căutând lumina potrivită și unghiul din care construcția devine aproape invizibilă.

Magia a apărut la apus, când turiștii au plecat, iar reflexiile au început să „continue” peisajul. Fotograful spune că, pentru o clipă, ai impresia că vezi două persoane, până îți dai seama că e jocul dintre om și oglindă. Într-un an dominat de imagini despre distrugere, această fotografie e despre iluzie, frumusețe și despre cât de mult contează momentul zilei.

Istanbul, Turcia, 23 martie

Un protestatar cu mască de gaze este pulverizat cu spray iritant în timpul ciocnirilor cu poliția, la Istanbul. (Foto: Chris McGrath/Getty Images)

Un protestatar poartă mască de gaze și e îmbrăcat ca un derviș, iar poliția îl pulverizează cu spray iritant în timpul ciocnirilor. Protestele au fost declanșate de arestări pe care susținătorii le-au considerat motivate politic, iar tensiunea a crescut în nopți succesive.

Fotograful descrie cadrul ca pe o imagine „de rezistență”: îmbrăcămintea asociată cu o tradiție spirituală, în contrast cu brutalitatea momentului și luminile poliției în fundal. Detaliul important e tocmai ambiguitatea: omul nu era neapărat parte din ordinul sufit, ci un protestatar care a ales simbolul pentru a spune ceva fără cuvinte. Fotografia, astfel, devine un fel de afiș: o cultură veche pusă față în față cu forța contemporană.

Gaza, 21 iulie

O femeie își ține în brațe copilul slăbit de foame, în Gaza. (Foto: Ahmed al-Arini)

O mamă își ține în brațe copilul emaciat, Muhammad, de un an și jumătate, în orașul Gaza. Fotograful spune că trăiește de doi ani în Gaza sub strămutare, pericol, foame și lipsa adăpostului, iar munca lui este plină de riscuri și epuizare. În cadru, războiul nu e „front”, e viața de zi cu zi în ruine.

Mama locuia într-un cort improvizat în interiorul unei clădiri distruse. Nu avea mâncare, nu avea lapte praf, nu avea scutece. Soțul îi fusese ucis, iar ea rămăsese singură cu doi copii. Fotograful povestește că a venit când ea era plecată să caute hrană și s-a întors fără nimic, pentru că prețurile de pe piața neagră erau inimaginabile. A spus că imaginea trebuie să ajungă în lume, tocmai pentru că există riscul ca, de la distanță, oamenii să se obișnuiască cu iadul altora.

Pavlohrad, regiunea Dnipro, Ucraina, 19 iulie

Soldați ucraineni trag cu un tun antiaerian autopropulsat asupra dronelor rusești, dintr-un câmp de floarea-soarelui. (Foto: Roman Pilipey/AFP)

Soldați ucraineni trag într-un câmp de floarea-soarelui, noaptea, încercând să doboare drone rusești încărcate cu explozibili. Fotograful a petrecut noaptea cu o unitate de apărare antiaeriană, în timpul celui mai mare atac aerian asupra Pavlohradului. S-au oprit în câmp tocmai pentru că era un punct bun de observare și reacție.

Detaliile sunt cele care fac fotografia să „sune”: tunul antiaerian, vechi și greu de manevrat, se bloca și trebuia reparat pe loc, în timp ce dronele continuau să vină. Când nu funcționa, unii trăgeau cu arme mai vechi, încercând să nimerească ținte care zboară tot mai sus. Fotograful subliniază miza fiecărui foc: chiar dacă dobori puține drone, una singură poate salva vieți. Imaginea este, în esență, despre oboseala unui război care nu se oprește nici ziua, nici noaptea.

La Paz, Bolivia, 4 decembrie

O luptătoare zboară peste adversara ei într-un meci de wrestling „cholita”, în Bolivia. (Foto: Juan Ignacio Roncoroni/AFP)

Într-un ring, o luptătoare „cholita” zboară peste adversara ei, într-o fotografie care pare un stop-cadru de film. Fotograful spune că show-ul e teatral, cu umor, roluri de „bun” și „rău”, iar tocmai această combinație de spectacol și identitate l-a făcut să se oprească din altă misiune ca să vadă meciul.

În spate e o poveste despre recuperarea unui cuvânt și a unei identități: „chola” a fost mult timp o insultă la adresa femeilor indigene Aymara și Quechua, iar wrestlingul cholitas a devenit o formă de mândrie, cu rochii tradiționale, pălării și atitudine. Fotografia prinde exact clipa în care performanța și mesajul se suprapun.

Allahabad (Prayagraj), India, 29 ianuarie

Asceți hinduși fac baia rituală în fluviul Gange. (Foto: Elke Scholiers/Getty Images)

Sfinți hinduși fac baia rituală pe malurile Gangelui, la Kumbh Mela, într-o ediție umbrită de o tragedie: o busculadă mortală, cu peste 40 de morți, a dus la amânarea ritualului cu aproximativ 12 ore. Fotografa spune că a ajuns în jurul orei 1:30 noaptea, când haosul încă se desfășura, și a văzut corpuri pe jos și panică.

Atmosfera era tensionată: rude dispărute, oameni în spital, autorități acuzate că minimalizează situația. În același timp, festivalul rămânea uriaș, cu sute de milioane de participanți de-a lungul a șase săptămâni. Fotografia surprinde un paradox: un ritual de purificare într-un spațiu unde moartea tocmai se produsese, iar această coexistență dintre credință și vulnerabilitate devine, fără să vrea, povestea unui an întreg.

Odesa, Ucraina, 11 iulie

O femeie își îmbrățișează calul după ce a fost ucis într-un atac cu dronă rusească. (Foto: David Guttenfelder/NYT/Redux/eyevine)

O femeie își ține în brațe calul ucis într-un atac cu dronă, într-un grajd aflat lângă o zonă lovită. Fotograful venise să acopere repatrierea rămășițelor unor soldați uciși, dar atacul a schimbat totul: exploziile au pornit incendii, iar oamenii au spart un perete ca să scoată caii, unii răniți, alții salvați în grabă.

În mijlocul fumului, a rămas un bloc de ruine mocnit, iar calul, Kamelia, de 20 de ani, fusese ucis. Proprietara grajdului, Yulia, a îngenuncheat, plângând, și a tăiat o șuviță din coama calului, pe care a pus-o în buzunar. Fotograful spune că, în războaie, ne concentrăm pe oameni, dar animalele suferă și ele, iar uneori un astfel de cadru ne permite să simțim altfel tragedia – nu ca statistică, ci ca pierdere.

Los Angeles, SUA, 13 iunie

Un bărbat privește afișele cu „dispăruți” pentru persoane arestate și deportate de ICE. (Foto: Ethan Noah Roy)

Un tânăr se oprește în fața unor afișe cu persoane „dispărute” după arestări și deportări, într-un oraș tensionat de proteste anti-ICE. Fotograful povestește că, după raiduri și rețineri, demonstrațiile au escaladat, iar zona din jurul unui centru de detenție a devenit un punct fierbinte, cu ciocniri, grafitti și chiar mașini autonome incendiate, pe fondul fricii de supraveghere.

Detaliul care face fotografia umană e mic: era aproape ora 17:50, aproape de intrarea în vigoare a unei interdicții de circulație la 18:00, iar oamenii alergau spre metrou. Băiatul mergea pe skateboard, dar s-a oprit brusc când a văzut afișele. I-a spus fotografului că „l-a lovit” pentru că știa oameni afectați. Într-o singură privire, politica devine personală.

New York City, SUA, 11 februarie

Terrieri Bedlington concurează la Westminster Kennel Club Dog Show. (Foto: Andres Kudacki/Getty Images)

Un grup de Bedlington terrieri, cu tunsoare perfectă și aer de personaje desenate, stă într-un moment de calm după o categorie la Westminster Kennel Club Dog Show. Fotograful spune că show-ul e de obicei haotic, cu pregătiri, mulțimi, alergătură, categorii care se succed rapid, iar tocmai de aceea i-a plăcut să rămână câteva minute în plus în arena de jurizare.

Imaginea nu are „drama” altor cadre din an, dar are rolul ei: o gură de aer, o scenă de liniște și îngrijire într-un 2025 dominat de știri dure. Fotograful recunoaște că nu știe dacă acești câini au câștigat, dar tocmai asta e frumusețea momentului: nu contează cine a luat trofeul, ci faptul că, pentru o secundă, lumea pare normală.

O clipă care rămâne

În fond, acesta e motivul pentru care o astfel de retrospectivă rămâne cu tine mai mult decât o listă de evenimente. Un incendiu într-un cartier de blocuri, o mamă cu un copil înfometat, un soldat care trage în noapte, o naștere pe o barcă improvizată sau un vestiar plin de șampanie după o finală câștigată nu sunt doar „subiecte” – sunt bucăți de viață comprimate într-o secundă.

Fotografiile acestea nu cer neapărat un verdict, ci o privire mai atentă. Ele te obligă să încetinești, să vezi omul din spatele statisticii și să înțelegi că lumea se schimbă, uneori, cu o viteză pe care mintea n-o mai poate procesa decât în imagini. Iar când un an ca 2025 e spus prin astfel de cadre, rămâne o lecție simplă, dar grea: în mijlocul fricii, al haosului și al durerii, există încă gesturi de curaj, de solidaritate și de frumusețe care merită ținute minte.

Vezi și: Cele mai frumoase fotografii de la de la concursul Wildlife Photographer of the Year 2025

Vezi și: Imagini spectaculoase din concursul Landscape Photographer of the Year 2025: Pământul, surprins în toată splendoarea sa

Vezi și: Cele mai bune fotografii macro ale anului au fost desemnate: Așa vezi lumea cu alți ochi