Planeta gigantică înghețată care sfidează tiparele știute: Cum i-a uimit Kepler-10 c pe cercetători

Astronomii au descoperit o planetă uriașă din sistemul Kepler-10, posibil formată în întregime din gheață și apă, diferită de orice alt corp ceresc cunoscut până acum.

Sistemul planetar Kepler-10 continuă să surprindă comunitatea științifică prin diversitatea și caracteristicile extreme ale planetelor sale.

Cunoscut anterior pentru Kepler-10 b, prima planetă stâncoasă descoperită de misiunea Kepler, aflată foarte aproape de steaua sa și expusă unor temperaturi ridicate, sistemul adăpostește și o a doua planetă, Kepler-10 c, care s-a dovedit a fi mult mai dificil de caracterizat, scrie IFL Science care citează un studiu publicat inițial în revista Astronomy & Astrophysics.

Ce se știe, de fapt, despre Kepler-10 c

Folosind instrumente de înaltă precizie de pe Telescopio Nazionale Galileo, amplasat în Insulele Canare, cercetătorii au reușit să stabilească dimensiunile și masa acestei planete.

Trebuie sau nu să speli pastele înainte de a le pune la fiert? Cum procedează italienii

Ce să presari peste dalele din curte pentru a scăpa de buruieni. Nu vor mai ieşi printre bucăţile de ciment

Kepler-10 c are un diametru de 2,35 ori mai mare decât cel al Pământului și un volum aproximativ de 13 ori mai mare. Deși masa sa este de 11 ori mai mare decât cea a Terrei, densitatea mai mică sugerează că planeta nu este una stâncoasă, ci compusă în mare parte din apă.

Caracteristicile indică, practic, faptul că ne aflăm în fața unei așa-numite „planete de apă”, o clasă ipotetică de exoplanete acoperite de oceane adânci și cu o atmosferă bogată în vapori de apă.

În cazul lui Kepler-10 c, planeta ar putea fi chiar mai complexă, prezentând straturi diferențiate de apă înghețată, o structură rar întâlnită în modelele actuale de formare planetară.

Un sistem planetar cu potențial neexplorat

Pe lângă Kepler-10 c, cercetătorii au observat și comportamentul dinamic al celorlalte planete din sistem.

Kepler-10 b, de exemplu, are o rază de 1,47 ori mai mare decât a Pământului și o masă de aproximativ trei ori mai mare, ceea ce o încadrează în categoria planetelor stâncoase. Orbitează foarte aproape de steaua sa, completând o rotație în mai puțin de o zi, în timp ce Kepler-10 c are o perioadă orbitală de 45 de zile.

Analizând micile oscilații pe care aceste planete le imprimă asupra stelei, fenomen cunoscut sub denumirea de „metodă a vitezei radiale”, astronomii au detectat indicii ale existenței unei a treia planete: Kepler-10 d.

Aceasta ar avea o perioadă orbitală de 151 de zile și o masă minimă estimată la 12 ori cea a Pământului, fiind similară cu Kepler-10 c.

Se crede că Kepler-10 c s-a format într-o regiune mai îndepărtată a sistemului, unde condițiile favorizau acumularea de gheață.

În cele din urmă, planeta ar fi migrat către interiorul sistemului, păstrând însă compoziția bogată în apă de la formare.