Planeta de piatră care își arată secretele: telescopul James Webb a citit suprafața unei lumi aflate la 49 de ani-lumină

Telescopul spațial James Webb a reușit o performanță care, până nu demult, părea aproape imposibilă: a oferit indicii despre compoziția suprafeței unei planete stâncoase aflate în afara Sistemului Solar. Lumea analizată se numește Kua’kua, cunoscută anterior drept LHS 3844b, și se află la aproximativ 48,5 ani-lumină de Pământ.

Descoperirea este importantă nu pentru că planeta ar putea fi locuibilă, ci tocmai pentru că nu seamănă deloc cu o a doua Terra. Kua’kua este fierbinte, cel mai probabil lipsită de atmosferă și blocată gravitațional, ceea ce înseamnă că aceeași față este mereu îndreptată spre steaua sa. Cu toate acestea, faptul că astronomii pot deduce din ce este alcătuită suprafața unei asemenea lumi marchează un salt major în studiul exoplanetelor stâncoase.

O lume prea fierbinte pentru viață, dar perfectă pentru observații

Kua’kua este cu aproximativ 30% mai mare decât Pământul și orbitează o pitică roșie mult mai slabă decât Soarele. Problema este distanța: planeta se află extrem de aproape de steaua sa și încheie o orbită completă în doar 11 ore. Dacă ai putea sta pe suprafața ei, steaua ar domina cerul, ocupând un spațiu uriaș comparativ cu Soarele văzut de pe Pământ.

Această apropiere o face imposibil de considerat o candidată pentru viață. Temperaturile sunt extreme, iar orice atmosferă primordială ar fi fost, cel mai probabil, smulsă de radiația stelei. Cercetătorii au luat în calcul doar posibilitatea ca o activitate vulcanică recentă să fi eliberat gaze noi, dar instrumentele telescopului James Webb nu au detectat semne clare ale unei atmosfere.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Tocmai absența atmosferei face planeta atât de interesantă. Fără nori sau gaze care să acopere suprafața, radiația infraroșie emisă de partea încinsă a planetei poate fi analizată mai direct. Aici intervine instrumentul MIRI de pe James Webb, capabil să observe în infraroșu mediu și să surprindă diferențe subtile în lumina primită.

O suprafață care seamănă mai mult cu Mercur decât cu Pământul

Datele combinate de la James Webb, TESS și fostul telescop Spitzer indică o suprafață dominată de bazalt sau de roci foarte asemănătoare. Bazaltul există și pe Pământ, dar planeta noastră are o crustă mult mai variată, bogată în roci silicatice precum granitul. În cazul Kua’kua, semnătura acestor roci mai asemănătoare cu scoarța continentală terestră nu apare clar.

Din acest punct de vedere, planeta pare să semene mai mult cu Mercur, Luna, Marte sau Venus, corpuri unde bazaltul are un rol dominant. Asta întărește ideea că Pământul este, cel puțin geologic, o excepție. Crusta noastră bogată în roci silicatice este legată de tectonica plăcilor, iar tectonica plăcilor ar putea depinde de prezența apei lichide, care ajută la lubrifierea proceselor geologice profunde.

Vezi și:

NASA îl alege pe Jeff Bezos pentru prima misiune lunară fără echipaj: Blue Origin deschide drumul către baza de 20 de miliarde de dolari de pe Lună

Testul Chinei care duce biologia umană pe orbită: ce vor cercetătorii să afle despre viața născută în spațiu

Faptul că LHS 3844b nu pare să aibă o asemenea crustă poate sugera că nu a avut condițiile necesare pentru o tectonică asemănătoare celei terestre. Mai simplu spus, planeta ar fi avut foarte puțină apă sau ar fi pierdut-o rapid în istoria sa. Pentru cercetători, acest detaliu este esențial, pentru că geologia unei planete poate spune multe despre trecutul ei și despre potențialul altor lumi de a deveni locuibile.

Praful cosmic poate spune vârsta planetei

O altă întrebare importantă este cât de veche pare suprafața planetei. O lume fără atmosferă este lovită constant de micrometeoriți și bombardată de radiații de înaltă energie. În timp, aceste procese macină rocile și le transformă într-un strat fin de praf și fragmente, asemănător regolitului de pe Lună.

Cercetătorii iau în calcul două scenarii. În primul, Kua’kua ar fi avut activitate vulcanică relativ recentă, care a acoperit suprafața cu roci bazaltice întunecate, încă insuficient erodate. În al doilea, suprafața ar fi mult mai veche, măcinată îndelung de spațiu, acoperită de un strat de praf și modificată de impacturi repetate.

În prezent, datele par să favorizeze o suprafață mai veche, dar concluzia nu este definitivă. Observații viitoare ar putea arăta cum se schimbă aspectul planetei în funcție de unghiul din care este privită, oferind indicii despre rugozitatea solului și despre cât de mult a fost alterată crusta.

De ce această descoperire contează

Kua’kua nu este planeta pe care omenirea ar căuta viață, dar este una dintre primele lumi stâncoase din afara Sistemului Solar a cărei geologie începe să poată fi citită de la distanță. Până acum, astronomii s-au luptat chiar și să detecteze atmosferele exoplanetelor mici. A afla ceva despre rocile de la suprafață este un pas spectaculos înainte.

Aceeași tehnică ar putea fi folosită, în viitor, pentru alte planete stâncoase. Deocamdată, cele mai ușor de studiat sunt lumile fierbinți, care emit multă radiație infraroșie. Planetele mai reci, unde ar putea exista apă lichidă, rămân mult mai greu de analizat.

Chiar și așa, James Webb arată că astronomia intră într-o etapă nouă. Nu mai vorbim doar despre descoperirea unor puncte care trec prin fața stelelor, ci despre începutul geologiei exoplanetare. Iar o planetă încinsă, fără atmosferă și probabil acoperită de bazalt ar putea fi cheia pentru a înțelege, într-o zi, ce face Pământul atât de diferit.

Ce salariu va avea un profesor cu 23 de ani vechime după noua lege a salarizării. Diferența față de venitul actual este uriașă