Oamenii de știință au stabilit când va muri Universul: „Mai devreme decât ne temeam”

Un nou studiu semnat de cercetători de la Universitatea Radboud din Țările de Jos susține că sfârșitul Universului ar putea veni mult mai repede decât se estimase anterior. Nu vorbim despre viitorul apropiat, ci despre un interval atât de mare încât devine aproape de neconceput: un „quinvigintilion” de ani, adică un 1 urmat de 78 de zerouri. Totuși, această estimare este semnificativ mai scurtă decât cea anterioară, care prevedea sfârșitul Universului peste 10 la puterea 1.100 de ani.

Radiația Hawking și moartea stelelor moarte

Cercetarea se bazează pe un fenomen cunoscut sub numele de radiație Hawking, prin care găurile negre emit radiații și se „evaporează” treptat. Noile descoperiri arată că nu doar găurile negre, ci și stelele moarte – stelele neutronice și piticele albe – pot trece printr-un proces similar. Acestea sunt ultimele stadii din viața unei stele: stelele masive devin stele neutronice, în timp ce stelele de dimensiuni mai mici, cum e cazul Soarelui nostru, devin pitice albe.

Potrivit echipei conduse de profesorul Heino Falcke, aceste stele aparent stabile se vor dezintegra, în cele din urmă, într-un proces lent dar inevitabil. Astfel, momentul în care ultima astfel de stea va dispărea stabilește o limită superioară pentru durata de viață a materiei din Univers.

O revizuire radicală a estimărilor anterioare

Până acum, calculele privind durata de viață a Universului nu includeau efectele radiației Hawking asupra stelelor moarte. De aceea, estimările erau de ordinul 10^1.100 ani. Noile rezultate reduc drastic această perioadă, sugerând că moartea completă a Universului ar putea veni mai curând – într-un orizont de timp de „doar” un quinvigintilion de ani.

Cum depozitezi căpşunile pentru a rezista mai mult? Aşa se procedează şi în supermarketuri

Zodiile care se reinventează la final de iunie. Trec prin experienţe transformatoare

„Sfârșitul ultim al Universului vine mai devreme decât ne așteptam. Din fericire, mai avem totuși mult timp înainte”, a declarat Falcke, conform Dailymail.co.uk.

Studiul a fost acceptat pentru publicare în Journal of Cosmology and Astroparticle Physics, dar se află momentan disponibil pe platforma de pre-print arXiv.

Cum se aplică teoria radiației Hawking stelelor moarte

Studiile echipei olandeze s-au bazat pe o extindere a teoriei formulate de Stephen Hawking în 1975. Potrivit acesteia, perechi de particule virtuale pot apărea la marginea orizontului unui obiect masiv, cum este o gaură neagră. Una dintre particule poate scăpa, în timp ce cealaltă este absorbită, ceea ce duce la pierderea treptată a masei obiectului – proces numit radiație Hawking.

Falcke și colegii săi au arătat că acest mecanism s-ar putea aplica și în cazul stelelor neutronice și piticelor albe, dacă sunt respectate anumite condiții legate de densitate și gravitație. Aplicând această ipoteză, echipa a calculat timpul necesar pentru evaporarea totală a acestor corpuri celeste – rezultând noua estimare privind moartea finală a Universului.

Ce înseamnă asta pentru omenire?

În mod evident, oamenii nu trebuie să se teamă de un sfârșit cosmic iminent. Orizontul temporal propus de acest studiu depășește cu mult orice scală de timp umană sau chiar planetară. Totuși, cercetătorii subliniază importanța acestor studii teoretice pentru înțelegerea fundamentală a fizicii Universului.

„Punând astfel de întrebări și analizând cazurile extreme, vrem să înțelegem mai bine teoria și, poate, într-o zi, să descoperim misterul complet al radiației Hawking”, a afirmat profesorul Walter van Suijlekom, coautor al studiului.