”Mielul de țară” pentru Paște, o poveste cu final tragic! Se vând pe sub mână de frica lui Piedone și dispar din cauza magazinelor

Ani la rândul, comunele din buza Bucureștiului erau asaltate de oameni care voiau să își cumpere un ”miel de țară”. ”D-ala bun, hrănit cu ce trebuie”, nu prea mare, dar nici mic, cu carne fragedă. Acum însă, totul s-a schimbat, iar tradiția pare să moară, încet-încet, sufocată de supermarket-uri și de frica de Piedone și inspecțiile lui flamboaiante.

”Mielul de țară” începe să dispară, hăituit de Piedone și ”ucis” de marile magazine

Reporterii PLAYTECH au plecat prin jurul Bucureștiului în căutarea unui miel. Un mic experiment pentru a vedea cât de mult s-a schimbat lumea. Și dacă, cumva, urletele așa-zișilor suveraniști care pledează aproape cu religiozitate întoarcerea la origini, la tradiții, nu sunt cumva doar o fățărnicie. Iar concluzia o să o trageți voi, cititorii PLAYTECH.

Căutarea unui miel de Paște devine o ușoară aventură, prin jurul Bucureștiului. Dacă înainte de vindea totul la poartă, lumea tranșa animalul în bătătură sau chiar la stradă, acum totul e schimbat. ”Mi-e frică de Piedone, dacă vine peste mine”, este litania celor mai mulți care, ani la rândul, făceau mici averi din mieii vânduți în fața porții.

”50 de ani am vândut miei. Vindeam și 50 – 100 acum 10-12 ani, de Paște. Veneau chiar și catolicii să cumpere de la mine, aveam clienți fideli din București, mă sunau încă din februarie să se înscrie pe listă. Acum, dacă am vândut 5 e bine. Și ăia, la cunoscuți, la vecini. Nu cer mult, îi tai eu, îi tranșez cum vrea clientul, iar kilogramul îl dau cu 40 de lei. Și sunt miei de 15-20 de kilograme, dar am zis că dau și jumătate, doar să vând”, ne spune Nea Emil, un locuitor din Sintești. Și ne roagă să nu îl pozăm. Îi este frică de autorități, de poliție, de Piedone, de toată lumea. Chiar și de ANAF, pe care îi asociază cu o înjurătură spumoasă.

Târgul de la Călugăreni, ca după bătălie

Mergem mai spre sud, spre Giurgiu. Vrem să ajungem la deja celebrul târg de la Călugăreni. Și ajungem, fără probleme, traficul e lejer. Doar că așa cum ajungem, așa și plecăm. Târgul, care ani la rândul, era, în Joia Mare și în Vinerea Patimilor, un adevărat ”loc de pelerinaj”, mai aglomerat decât în timpul luptei de pe Neajlov a lui Mihai Vitezul, era închis. Nici țipenie de om.

Inna şi Alexandra Stan, împreună pe scenă. Au făcut show de zile mari, însă fanii au avut ceva de criticat: „Eu nu înţeleg”

Cu ce se stropesc castraveții pentru a-i scăpa de afide. Un ingredient din casă rezolvă imediat problema

”Habar nu am de ce e închis, de ce nu e lume. Înainte cumpărat mielul gata tranșat, era atârnat în cârlige, tăiat de dimineață. Acum nu am mai văzut, poate or fi fost. Dar nu cred că au vândut totul deja și să fi plecat (vorbim de ora 10.00 dimineața, n. red.)”, ne spune un om din Călugăreni. Iar cum e zi liberă, nici autoritățile nu sunt contactabile.

Plecăm din Călugăreni, ne îndreptăm spre Jilava. Localitatea, lipită de sudul Bucureștiului, era, nu cu mulți ani în urmă, un loc de unde puteai cumpăra miei de la poartă. Erau, pe vremuri, și afișe în poartă, cu anunțuri că se vând miei, în viu sau gata tăiat. Acum însă e aventură de detectiv să mai găsești un vânzător. Sunt unii cu anunțuri pe OLX, dar cum aud că e vorba de presă, îngheață. ”Nu, nu vorbesc, nu vând nimic, nu mai am. Tocmai i-am dat”, este litania lor de cum aud că vrei să le pui niuște întrebări.

”Toți se pun cu fundul în mașină, parchează la magazin”

Într-un final, pe o străduță lăturalnică, într-o curte populată de vreo 30 de capre, dăm de un om dispus să vândă.

”Iedul e 50 de lei pe kilogram, dar e mai fraged și mai gustos decât mielul. Dacă am vândut? Nu, că ne-a omorât magazinul (se referă la lanțurile de supermarket-uri care vând carnea de miel sau ied la prețuri mai mici decât o pot face producătorii, n. red.). Deja am prea mulți iezi, dar, decât să îi omor degeaba, îi vând când s-or face mai mari”, ne spune bărbatul, cu obidă. Știe și cine e de vină pentru asta și se pornește într-o diatribă împotriva multinaționalelor și magazinelor, dar și a oamenilor care au uitat de tradiții.

”Toți spun că vor tradițional, dar unul nu se mai mișcă să își cumpere mielul, iedul, porcul de Crăciun. Toți se pun cu fundul în mașină, parchează la magazin și cumpără ce găsesc pe acolo. Nici nu contează că nu mai are gust, că nu poți face o friptură mai acătării din carnea aia, că e carne de prin Brazilia sau mai știe naiba de pe unde. Cumpără totul de acolo! Dar zic după aceea, la masă, că au respectat tradiția și au făcut friptura de Paște.

Și la televizor urlă că vor apă, hrană, energie. Vor, să nu zic eu ce vor! Dar cumpără de la magazin, apoi zic că am uitat de tradiții, unul nu mai vrea mâncare cum era pe vremuri. Păi vor certificat! Ce certificat să le dau eu? Că eu hrănesc caprele cu ce găsesc ele pe câmp, că stau și alerg toată ziua după ele. Apoi, când mai vine unul să cumpere, zice că e scump la 50 de lei kilul. Păi cu cât să îl dau?! ”, ne mai spune el, reporterii PLAYTECH preferând, totuși, să mai cenzureze din vorbele grele la adresa ”globalismului consumerist”.

Străzile goale, vânzători ioc

Dar nu numai miel nu se găsește, așa cum era pe vremuri, la ”poartă” pe lângă București. În satele din jur, străzile sunt pustii, chiar dacă, tradițional, pe marginea drumului se vindeau, pe vremuri, tone de ceapă verde, usturoi verde, lobodă, urzici și chiar ouă. Acum, cei care au găini preferă să le dea ouă doar cunoscuților, iar cei care aveau ceapă și usturoi nu se prea mai chinuiesc să planteze. Explicația e, din nou, simplă.

”A și fost pe aici Piedone, noroc că am auzit din vreme. Aveam câteva ouă la vânzare, o pățeam cu el. Că, vezi-Doamne, nu le vând din frigider. Păi ce, să scot frigiderul din bucătărie să-l pun în poartă? Mai dau ouă la vecini, cine vrea, cine mă știe. Oricum, toți merg la magazin și iau ouă, chiar dacă eu vând mai ieftin, iar la mine gălbenușul e portocaliu, nu galben deschis”, spune, revoltată, o femeie care, ani la rândul, aproviziona o stradă întreagă din Jilava. Tot ea este cea care ne explică și de ce nu mai iese vecinul ei să vândă ceapă și usturoi.

”30 de ani a avut tarabă la piață. Acum, de vreo 5 ani, că era mai bolnav și nu putea merge la piață, stătea la poartă să vândă ceapă verde și usturoi. Vindea bine, toți care mergeau spre Sintești, dar și de aici din Jilava cumpărau de la el, avea marfă bună. Dar chiar zilele trecute nmi-a zis că nu mai vrea să stea degeaba în poartă. Vindea de 10 lei pe zi, vreo 10 legături. Păi e mai mare paguba decât vânzarea”, ne mai spune femeia.

Ce trebuie urmărit la mielul de Paște și cum se alege animalul?

Specialiștii spun că cel mai bun miel este cel care apucă să ”prindă” și puțină grăsime. Adică, un miel bun trebuie să aibă între 14 și 18 kilograme, gata tăiat și fără blană, greutate la care este încă suficient de fraged, dar și gustos. Dacă mielul e mai mare, ne spun cei care se pricep, devine oarecum ațos dacă nu e ținut, din timp, la baiț. Carcasa trebuie să fie strălucitoare, iar carnea să nu aibă cheaguri de sânge și să nu fie lipicioasă.