”Inimă, nu fi de piatră” și adu-ți aminte de maestrul Edmond Deda. Povestea unui artist complet: dirijor, compozitor, cântăreț, pianist

În urmă cu 105 ani, pe 23 aprilie 1920, se năștea la București Edmond Deda, un nume care ar trebui rostit cu respect ori de câte ori se vorbește despre istoria muzicii ușoare românești. Deși timpul a așternut uitarea peste figura sa, Edmond Deda a fost un creator desăvârșit: compozitor, muzicolog, pianist, dirijor, orchestrator, profesor și, nu în ultimul rând, mentor pentru numeroase generații de artiști.

Edmond Deda, un artist complet și uitat pe nedrept

Edmond Deda a fost un apropiat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, unde a activat în calitate de pianist, dirijor și director muzical al orchestrei.

A urcat frecvent pe scenă, asigurând acompaniamentul live și conducând ansamblurile muzicale în spectacole de revistă care au definit o epocă artistică.

În paralel, a fost profesor la Școala Populară de Artă din București, unde a format artiști care aveau să devină repere în divertismentul românesc, precum Trio Grigoriu (George, Angel și Cezar), Simona Cassian, Aida Moga sau Mara Ianoli.

Ce se duce obligatoriu la cimitir de Izvorul Tămăduirii pentru sufletul celor adormiți. Lista completă

Horoscopul zilei de vineri, 25 aprilie 2025. Zodia care trebuie să evite conflictele, nu aduc nimic bun

Educația muzicală solidă a lui Edmond Deda a fost pusă în valoare încă de tânăr. În 1938, a absolvit Conservatorul „Alberto della Pergola” din București, unde a fost discipolul unor maeștri de renume.

În 1941, avea să înființeze primul Conservator dedicat muzicii ușoare și jazzului, o inițiativă vizionară pentru acea vreme. Patru ani mai târziu, în 1945, își forma propria trupă muzicală, iar activitatea sa prolifică avea să includă 43 de partituri semnate pentru spectacole muzicale și musicaluri.

Vezi și: ”Visul lui Tănase”, o idee genială și nemurirea artistică. Marele actor Constantin Tănase a venit cu bani de acasă pentru a realiza cel mai important film al carierei sale

A debutat la ”Cărăbuș”, alături de marele Vasile Vasilache

Debutul său ca și compozitor a avut loc în 1938, cu spectacolul de revistă „Poftă bună, la Tănase”, pus în scenă la teatrul „Cărăbuș”, în colaborare cu Vasile Vasilache și Gherase Dendrino.

A fost începutul unei cariere excepționale în lumea teatrului muzical, în care numele lui Edmond Deda avea să devină sinonim cu rafinamentul și emoția.

Pe parcursul anilor ’50 și ’60, a semnat muzica pentru numeroase spectacole de succes precum „Toamna se numără melodiile” (1954), realizat alături de Gelu Solomonescu, dar și pentru titluri ca „Nunta lui Gică”, „Dansați cu noi”, „Cu dragostea nu-i glumit”, „Do-Re-Mi-Fa-Etcetera”, „Cu concertul în buzunar”, „Estrada noastră vă salută”, „Un cântec pentru dumneata”, „Muzica, bat-o vina!” sau „Aventurile unei umbrele”.

Deda nu era doar compozitor – el era și orchestrator, dirijor și interpret. În „Un cântec pentru dumneavoastră” (1963), semnează întreaga coloană sonoră, acompaniază la pian și conduce orchestra în fața unor artiști precum Nicolae Nițescu și Gigi Marga.

A fost de asemenea prezent la pupitrul orchestrei Teatrului „Tănase” în „Nu aduce ziua ce aduce noaptea!” (1966), un cabaret literar muzical cu muzica semnată de Elly Roman.

Talentul său nu s-a limitat doar la scena teatrului de revistă. În 1981, creează musicalul „Corina”, adaptare muzicală a piesei „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, montat pe scena Teatrului „Tănase” sub regia lui Matei Alexandru.

Spectacolul îi reunea în distribuție pe George Paul Avram, Rodica Popescu-Bitănescu, Vali Niculescu, Victor Moldovan și Marina Scupra – semn al continuității și influenței sale asupra mai multor generații de artiști.

Edmond Deda, un romantic incurabil al melodiilor de suflet

Deda a fost un adevărat poet al muzicii. A știut să redea în romanțele și șlagărele sale nu doar sensibilitatea unei epoci, ci și profunzimea sentimentelor umane.

Printre creațiile sale de referință se numără: „Mă mai gândesc la dumneata” (pe versuri de Aurel Storin), „Asta-i tot ce-a mai rămas”, „N-am nicio vină” (interpretate de Margareta Pâslaru), „Of, inimioară” (cu vocea Luminiței Dobrescu), „Inimă, nu fi de piatră” (Corina Chiriac), „Ce te uiți așa la mine?” (Ștefan Bănică), „Un surâs”, „Dragostea vine când vrea ea” (Aura Urziceanu), „Oglinda” (Aurelian Andreescu), „Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte” (Doina Spătaru), „Știu adevărul” (Dan Spătaru), „A fost ca niciodată” (Horia Moculescu) și „Suflet de copil” (Anda Călugăreanu).

Piesele sale nu doar că au rămas în fonoteca de aur a muzicii românești, dar continuă să emoționeze și astăzi prin sinceritatea mesajului și armonia compoziției.

Cu toate acestea, numele lui Edmond Deda este tot mai rar rostit în spațiul public, iar contribuția sa este ignorată de multe ori în marile retrospective muzicale.

Vezi și: Diva României cu voce de nimfă și chip de actriță de Hollywood pe care românii au uitat-o astăzi. Povestea solistei Mara Ianoli

Un model de profesor și mentor generos

În afară de activitatea sa scenică și componistică, Edmond Deda a avut o influență covârșitoare și ca pedagog. A fost unul dintre primii promotori ai educației muzicale aplicate pe jazz și muzică ușoară, iar elevii săi au devenit, la rândul lor, personalități marcante ale muzicii românești.

A investit pasiune și rigoare în formarea artistică a tinerilor, având o viziune modernă și deschisă asupra artei interpretative.

A colaborat cu profesioniști de marcă ai scenei românești și internaționale, iar în anii ’70 a fost invitat special în spectacole precum „Show la Savoy”, în care a adus în fața publicului român muzica unor giganți ca George Gershwin, Irving Berlin sau Glenn Miller.

A fost un artist cu o cultură vastă, conectat la marile curente muzicale ale lumii, dar care și-a păstrat mereu rădăcinile în tradiția lirică românească.

O moștenire culturală de neprețuit

Edmond Deda s-a stins din viață pe 29 septembrie 2006, lăsând în urmă o moștenire artistică impresionantă, dar din păcate prea puțin valorizată în prezent.

Compozitor de suflet, creator de lumi sonore pline de emoție, profesor generos și dirijor desăvârșit, Deda a scris cu note muzicale o filă importantă din istoria culturală a României.

Astăzi, când se împlinesc 105 ani de la nașterea sa, este momentul potrivit să-l readucem în memoria colectivă. Edmond Deda nu a fost doar un om al scenei, ci un arhitect al sensibilității, un romantic incurabil care a pus dragostea, tristețea și speranța în partiturile sale, oferindu-le generațiilor viitoare.

Într-o lume în care valorile autentice sunt adesea eclipsate de succesul efemer, Edmond Deda rămâne un exemplu de talent cultivat cu modestie și de dăruire totală față de artă. Reamintindu-ne de el, ne reamintim, de fapt, de noi înșine – de ceea ce muzica poate trezi în sufletele noastre.

Vezi și: Prinsă și aruncată în închisoare de miliție pentru că și-a ‘răpit’ copilul. Lucreția Marinescu, cântăreața cu o viață de film