Drama „mamei eroine” a României secolului XIX. Dintre cei 24 de copii ai boieroaicei Elena Isvoranu, 16 au murit striviți în somn, de propria dădacă

În inima Bucureștiului, în Cimitirul Bellu, odihnește Elena Isvoranu, o figură tragică a secolului al XIX-lea, cunoscută pentru destinul său marcat de maternitate prolifică și pierderi devastatoare.

Elena Isvoranu și-a pierdut 16 copii din cauza bonei care i-a strivit în somn

Născută în 1806, Elena, fiica marelui boier Marin Butculescu din Olt, a fost căsătorită în 1830 cu Alecu Isvoranu, un membru proeminent al aristocrației românești. De-a lungul vieții, boieroaica a devenit mama unui număr impresionant de 24 de copii.

Din nefericire, destinul i-a fost nemilos: doar opt dintre odrasle au supraviețuit copilăriei, ceilalți copii pierind în împrejurări tragice și greu de imaginat.

Potrivit relatărilor istorice, moartea celor 16 copii nu a fost cauzată de boli, așa cum era comun în epocă, ci de un accident repetat, devastator și straniu: copiii au fost striviți în somn de propria doică.

Inna şi Alexandra Stan, împreună pe scenă. Au făcut show de zile mari, însă fanii au avut ceva de criticat: „Eu nu înţeleg”

Cu ce se stropesc castraveții pentru a-i scăpa de afide. Un ingredient din casă rezolvă imediat problema

Se spune că femeia era supraponderală și, în timpul somnului, obișnuia să se răsucească în pat, ajungând astfel să sufoce bebelușii pe care-i avea în grijă.

În lipsa unor măsuri de siguranță, și probabil pe fondul încrederii oarbe în autoritatea doicii, tragedia s-a repetat de mai multe ori, până când doar o treime dintre copii au reușit să treacă pragul copilăriei.

Drama Elenei Isvoranu a fost rememorată de Gheorghe Crutzescu în lucrarea sa „Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi”, unde subliniază cu ironie amară că, în ciuda pierderilor, căsnicia Elenei a fost considerată „fericită” în comparație cu a altor femei din înalta societate.

Una dintre vecinele ei, coana Olympia Lahovary, avea „doar” 18 copii, un număr care în acea epocă putea fi văzut ca modest.

O familie cu rădăcini adânci în elita boierească

Elena s-a născut în anul 1806, fiind fiica lui Marin Butculescu, un boier important din Olt. În 1830, a fost căsătorită cu Alecu Isvoranu, un alt membru al elitei sociale a vremii, cu care a avut numeroșii săi copii.

Familia Isvoranu era bine plasată în viața politică și militară a țării, iar relațiile de familie se extindeau către alte nume sonore ale epocii, inclusiv Cezar Bolliac, prin căsătoria uneia dintre fiicele Elenei, Aristița, cu poetul și publicistul radical.

Averea familiei era considerabilă. Cei opt copii supraviețuitori au primit fiecare câte o proprietate la căsătorie, terenurile întinzându-se de la Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) până la capătul unei străzi importante din Capitală.

Aceste gesturi indică nu doar poziția socială a familiei, ci și dorința Elenei și a lui Alecu de a le asigura un viitor stabil copiilor rămași în viață.

Vezi și: A răpit-o pe Elena Caragea în ziua nunții ei și a fugit de dueluri, din lașitate. Povestea lui Scarlat Bărcănescu, primul băiat de bani gata din istoria Bucureștiului

Moartea soțului său și începutul declinului familiei Isvoranu

Dacă pierderea a 16 copii ar fi fost suficientă pentru a distruge emoțional orice om, Elena Isvoranu avea să mai suporte o lovitură cumplită. Soțul ei, Alecu Isvoranu, a fost ucis în mod violent, împușcat pe treptele Tribunalului București.

Evenimentul, deși neelucidat în totalitate, a rămas consemnat în istorie drept unul dintre episoadele cele mai tragice din viața aristocrației române din secolul XIX.

Pierderea capului familiei nu a adus doar durere, ci și vulnerabilitate socială și economică. Elena a fost nevoită să continue să gestioneze proprietățile familiei și educația copiilor singură, într-o societate în care femeile aveau foarte puține drepturi legale și sociale în afara umbrei soților lor.

Fiul ei Ionel Isvoranu, un dandy de București și „duelagiu” înfocat

Printre cei opt copii rămași în viață se număra și Ionel Isvoranu, născut în 1845, devenit cunoscut în Bucureștii Vechi drept un personaj boem și scandalagiu notoriu. Crescut într-un mediu plin de tragedii și excese, Ionel a refuzat orice normă socială.

Deși s-a căsătorit cu Maria Crețeanu, căsnicia a durat puțin. Mult mai interesat de viața boemă de pe Calea Mogoșoaiei decât de viața domestică, Ionel frecventa cafenelele și restaurantele de lux, atrăgând adesea atenția asupra sa prin comportament neadecvat.

Într-una din serile în care banda sa de prieteni turbulenți a asistat la o reprezentație la Opera Italiană, scandalul provocat a fost atât de mare încât reprezentația a fost întreruptă, iar intervenția forțelor de ordine a fost necesară.

Incidentul a culminat cu o confruntare între Ionel și maiorul Fănuță, șeful jandarmilor Capitalei, care îl urmărea constant din cauza comportamentului său recalcitrant.

Tensiunile dintre cei doi s-au transformat într-o provocare la duel. Întâlnirea a avut loc iarna, într-un pavilion de la Băneasa, cu martori și un doctor prezent pentru a asigura respectarea codului de onoare. Ionel l-a rănit grav pe maiorul Fănuță, tăindu-l în abdomen.

Vezi și: Celălalt Caragiale, un ”crai de curte veche”. Mateiu, bastardul care și-a urât tatăl și a ”vânat” femei mature pentru bani

Un sfârșit violent pentru fiul Elenei Isvoranu

Ironia sorții a făcut ca victima să supraviețuiască datorită obezității sale, care i-a protejat organele interne. Duelul a fost o scenă demnă de un roman, iar reputația lui Ionel a devenit și mai întunecată.

Anii următori nu au adus liniște pentru Ionel Isvoranu. În 1874, a fost ucis de țăranii de pe moșia familiei din localitatea Izvoarele, județul Olt. Conflictul a izbucnit din cauza abuzurilor repetate ale acestuia față de localnici.

Dorobanții din Slatina au fost trimiși să-l salveze, dar au ajuns prea târziu. Celebrul Don Juan autohton a fost ucis cu bâtele, într-o răbufnire de furie populară care a pus capăt vieții unui boier decăzut, dar și unei dinastii marcate de violență și pierdere.

Un simbol al durerii materne și al decăderii aristocratice

Drama Elenei Isvoranu este mai mult decât povestea unei mame care și-a pierdut copiii. Este o frescă sumbră a unei epoci în care viața era fragilă, chiar și pentru elite.

Într-un secol marcat de schimbări sociale și politice majore, femeile precum Elena au fost obligate să suporte în tăcere tragedii personale copleșitoare, neavând alt sprijin decât propria lor tărie sufletească.

Elena Isvoranu rămâne, astfel, un simbol al mamei care a suferit în umbră, într-o societate ce nu oferea nici empatie, nici soluții. Povestea ei reflectă, în mod cutremurător, și începutul sfârșitului unei clase sociale care, deși deținea puterea și averea, nu era scutită de drame umane profunde.

Vezi și: Femeile din viața lui Petru Groza. Casanova al României anilor ’50 se lăuda cu amantele sale de lux: ”Numai cu ceva mai tânăr!”