Omul de știință care afirmă că deține ”dovezi” clare ce sugerează că trăim într-o simulare de tip Matrix

ACTUALITATE

„Matrix este peste tot. Este peste tot în jurul nostru. Chiar și acum în această cameră.” Aceste cuvinte emblematice rostite de Morpheus al lui Laurence Fishburne în clasicul SF „The Matrix” rezonează profund în public, lansând o întrebare filosofică profundă: ce se întâmplă dacă realitatea nu este ceea ce pare? Dacă existența noastră ar fi doar o construcție, o iluzie sofisticată? Oamenii de știință vin acum cu „dovezi” care ar arăta că trăim într-o simulare a realității.

În ultimii ani, această cercetare filozofică a câștigat teren în cercurile științifice, stimulată de progresele în domenii precum fizica informației și popularitatea tot mai mare a ipotezei de simulare. Această teorie presupune că universul nostru, împreună cu realitatea noastră percepută, nu este altceva decât o simulare complicată, asemănătoare cu un program de realitate virtuală foarte avansat.

Fizicianul Melvin Vopson, de la Universitatea din Portsmouth, este unul dintre principalii susținători ai acestei teorii. Într-o lucrare recentă, el a prezentat dovezi științifice care susțin ipoteza simulării, bazându-se pe perspective din fizica informației. Potrivit lui Vopson, informația nu este doar un concept abstract, ci o entitate tangibilă cu masă fizică, constituind potențial materia întunecată misterioasă care pătrunde în cosmos.

Cercetarea revoluționară a lui Vopson se extinde dincolo de speculațiile teoretice. El a formulat a doua lege a infodinamicii, dezvăluind un principiu fundamental care guvernează comportamentul informației în cadrul sistemelor izolate. Această lege sugerează că entropia, măsura dezordinei sau aleatorii, fie rămâne constantă, fie scade în timp în cadrul unui sistem informațional. Un astfel de fenomen implică prezența ordinii și structurii subiacente, provocând noțiunile convenționale ale aleatoriei în univers.

„Dovezile” unui cercetător potrivit cărora trăim într-un Matrix

Prin experimente meticuloase care acoperă diverse domenii științifice, inclusiv genetică și cosmologie, Vopson a descoperit dovezi convingătoare care îi susțin ipoteza. El susține că prevalența simetriei în natură, de la fulgi de zăpadă la trăsături faciale, poate fi atribuită optimizării stocării informațiilor și consumului de energie – un semn distinctiv al mediilor simulate.

Pentru a-și pune teoria la încercare, Vopson a lansat o campanie de crowdfunding menită să realizeze un experiment ambițios. Acest experiment își propune să detecteze și să măsoare conținutul de informații al particulelor elementare prin ciocniri particule-antiparticule, oferind dovezi tangibile pentru ipoteza de simulare. În ciuda faptului că nu a îndeplinit obiectivul de strângere de fonduri, Vopson rămâne nedescurajat, subliniind importanța experimentului propus în remodelarea înțelegerii noastre a realității.

Implicațiile cercetării lui Vopson sunt profunde. Dacă reușește, experimentul său ar putea nu numai să valideze existența unei realități simulate, ci și să redefinească înțelegerea noastră a proprietăților fundamentale ale universului. Demonstrând natura fizică a informațiilor și influența ei omniprezentă asupra cosmosului, munca lui Vopson are potențialul de a introduce o nouă eră a cercetării științifice – una în care granițele dintre realitate și simulare se estompează.