Fuga formației Phoenix: Nicu Covaci i-a mituit pe vameși cu vin de Recaș și cârnați, iar restul băieților din trupă erau ascunși în boxe și sedați cu Valium
Astăzi, 2 august 2024, lumea muzicii românești a pierdut un titan. Nicu Covaci, liderul legendar al formației Phoenix, a murit, lăsând în urmă un gol imens în inimile fanilor și o moștenire de necontestat în muzica românească. Cu această ocazie, amintirile despre fuga spectaculoasă a trupei din lagărul comunist revin în prim-plan, amintindu-ne de curajul și ingeniozitatea care au definit acest episod istoric.
Călătoria dramatică spre libertate
În 1977, membrii trupei Phoenix, una dintre cele mai influente formații din istoria muzicii românești, au decis să fugă din România comunistă, ascunzându-se în boxe pentru echipamente muzicale. Nicu Covaci a orchestrat evadarea cu o strategie ingenioasă: i-a mituit pe vameși cu vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde.
După ce a plecat inițial din țară în 1976 printr-o căsătorie fictivă și renunțarea la cetățenia română, Nicu Covaci a revenit în România după cutremurul din martie 1977, hotărât să-și scoată colegii de trupă din țară. A stat câteva luni în România, organizând două mari concerte la Constanța și Tulcea, înainte de a planifica fuga definitivă.
Într-o seară de vară, după mai multe discuții și planuri, Nicu Covaci le-a propus colegilor să plece „definitiv”. Au fost șocați, dar au acceptat. Au fost ascunși în boxe, iar pentru a se asigura că nu vor face zgomot, Covaci le-a administrat Valium. La vamă, Covaci a fost pregătit cu recuzita perfectă pentru a distrage atenția grănicerilor: vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde. Ajunși în Germania Federală, membrii trupei au fost eliberați din boxe de Covaci, care le-a spus: „Suntem în Rai!”
Moștenirea trupei Phoenix
În 2022, s-au împlinit 60 de ani de la înființarea trupei Phoenix, iar cu această ocazie a fost lansat filmul documentar „Phoenix. Har/Jar”, realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR. Tot în 2022, la Târgul de Carte Gaudeamus, a fost lansată cartea cu același titlu, care conține transcrierea integrală a interviurilor realizate de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca.
Documentarul „Phoenix. Har/Jar” reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează momentele importante din cronologia trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în prezent. Filmul povestește, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit s-o facă, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după Revoluția din ’89.
Lupta cu cenzura comunistă
În arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se află numeroase documente despre membrii formației Phoenix, documente ce atestă dificultățile întâmpinate din cauza cenzurii comuniste. Andrei Galiță, consilier în cadrul Direcției Investigații CNSAS, explică: „Phoenix a fost, din nefericire, victima cenzurii de-a lungul întregii sale existențe. Și totuși, această cenzură a generat și acea tehnică a «șopârlițelor»…”
În perioada comunistă, artiștii din România trebuiau să navigheze constant prin cenzură pentru a-și putea exprima liber creațiile. Phoenix nu a făcut excepție. Documentarea în Arhivele CNSAS, realizată de Andrei Galiță, a beneficiat de expertiza istoricului Mădălin Hodor și a altor colegi din cadrul Direcției Investigații. Mulți artiști, inclusiv Nicu Covaci, recurg la tehnici ingenioase pentru a trece de cenzură. Trimiterea unor versuri mai îndrăznețe pentru verificare, știind că acestea vor fi cenzurate, lăsând astfel intact mesajul dorit, a fost una dintre strategiile lor.
Viețile schimbate după evadare
După evadarea din România, membrii trupei Phoenix și-au reconstruit viețile în străinătate, implicându-se în diverse proiecte muzicale. Nicu Covaci a mărturisit că au fost puși în situația de a cânta chiar și în închisori, deoarece statul german oferea o mică remunerație artiștilor care mergeau să cânte în închisori.
Mircea Baniciu, rămas în țară, a fost anchetat de Securitate până când Radio Europa Liberă a anunțat că membrii trupei au ajuns în Germania Federală. Această confirmare a adus o oarecare ușurare, dar și o recunoaștere a riscurilor imense asumate de formație.
În primele zile ale lunii ianuarie 1990, Nicu Covaci s-a reîntors cu trenul în România, ca om liber. Reîntoarcerea sa a marcat un nou început pentru Phoenix și o reînnoire a spiritului de luptă pentru libertate și expresie artistică.
Astăzi, odată cu dispariția lui Nicu Covaci, ne amintim de curajul și ingeniozitatea lui, care au permis trupei Phoenix să scrie istorie nu doar în muzică, ci și în lupta pentru libertate. Nicu Covaci rămâne un simbol al rezistenței culturale și al determinării de a-și urma visurile, indiferent de obstacolele întâlnite. Moștenirea sa va continua să inspire generațiile viitoare de artiști și iubitori de muzică.