Escadrila albă, româncele eroine: istoria incredibilă a singurei unități de aviație formată doar din femei pilot

Puțini sunt cei care știu că, în Al Doilea Război Mondial, România avea Escadrila albă, o unitate formată exclusiv din femei pilot.

În mod deosebit, remarcăm cum, în acea perioadă în care femeile erau, mai degrabă, trimise la cratiță, considerându-se că unele job-uri sunt destinate exclusiv bărbaților, un grup de femei pilot avea să facă istorie, ca mai apoi să fie „vânate” de comuniști și considerate a fi dușmani ai regimului.

Femeile pilot din Escadrila Albă / Foto: Wikipedia

Ambiția unei prințese s-a transformat în realitate. Emanciparea femeii din România începea aici

În cei mai grei ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, o unitate de aviație a României făcea, cu adevărat, istorie, fiind singura care era compusă în mod exclusiv din femei.

Această unitate, denumită Escadrila albă, era condusă de prințesa Marina Cantacuzino, sora lui Bâzu Cantacuzino, și este cunoscută ca fiind salvatoarea multor vieți, în timpul luptelor de coșmar, de pe front.

De ce pun românii nume de sfinți copiilor. De unde vine această tradiție și ce spun preoții despre acest obicei

Cum a ajuns Lora să se îndrăgostească de Ionuț Ghenu, fostul iubit al Doiniței Oancea: „Nu am fost amanți. Mi-a fost ciudă un pic”

În acea perioadă, luptele erau sângeroase, mai ales în orașele sovietice. Fiindcă perioada era una de mare încercare, iar soldații bărbați erau din ce în ce mai puțini, asemenea piloților, de altfel, curajoasele femei pilot ale acestei unități se strecurau destul de aproape de sol, pentru a face manevre ieșite din comun, dar și extrem de periculoase. Aveau avioane de mici dimensiuni, fabricate în Polonia, dar pe acestea erau însemnele Armatei Române.

Aparatele de zbor aveau culori de camuflaj, dar erau pictate cu o cruce roșie, înscrisă într-un cerc alb.

Femeile pilot aveau îndatorirea de a salva, dar și de a transporta răniții de pe câmpul de luptă, ca mai apoi aceștia să fie duși în unitățile spitalicești.

Escadrila albă a fost inspirată de Lotta Svard, o asociație de femei pilot din Finlanda, și se ocupa exclusiv de misiuni speciale, comandate de Armata Română, în mare fiind vorba despre cele sanitare și de acordare a primului ajutor. Așa cum menționam anterior, cea care a stat la baza acestei idei care, ulterior, s-a și materializat, a fost prințesa Cantacuzino.

Ea a depus un memoriu la Ministerul Transporturilor Navale și Aeriene, în care a solicitat înființarea acestei escadrile. Deși, poate, în alte condiții, cererea sa ar fi fost respinsă, Al Doilea Război Mondial a făcut posibilă îndeplinirea visului prințesei, fiind mare nevoie de specialiști care să fie dispuși să „pună umărul la treabă”.

„Nu cred că există cineva care să nu fi auzit de Escadrila Albă, unitatea românească de avioane sanitare pilotate de femei, ţara noastră fiind singura din lume care dispunea, la acea dată, de o astfel de unitate”, declara, în anul 2012, ministrul de atunci al Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu.

Printre femeile pilot care făceau parte din escadrilă se numărau Marina Cantacuzino, Nadia Russo, Mariana Drăgescu, Virginia Thomas, Smaranda Brăescu, Virginia Duţescu, Victoria Pokol, Eliza Vulcu, Maria Nicolae sau Stela Huţan.

Femeile aveau să facă istorie în perioada 1940-1945.

Smaranda Brăescu, femeie pilot în Escadrila albă / Foto: Wikipedia

Mii de oameni salvați de femeile pilot din Escadrila albă. Ce s-a întâmplat cu ele după ce au venit comuniștii la putere

Așadar, de îndată ce a primit acceptul pentru a funcționa, Escadrila albă a și trecut la treabă, primind primele misiuni din partea Armatei Române.

În mod evident, pentru inamici n-a contat că cele care pilotau avioanele erau femei, de vreme ce erau vânate din toate direcțiile, aflându-se adesea în „bătaia puștii”, deci și în real pericol.

Absolut toate femeile pilot știau să acorde primul ajutor, fiindcă avioanele erau mici, așa că în acestea încăpea, de regulă, un singur om, pilotul, împreună cu două tărgi. Cu alte cuvinte, trebuiau să se descurce singure, odată ce erau desemnate spre a executa o misiune.

Dintre toate, cel mai mult s-a remarcat Mariana Drăgescu, cea care se spune că a avut parte de cele mai cumplite condiții, dar și misiuni în număr mare, spunându-se despre ea „că ar fi dus greul războiului.

„Condiţiile erau foarte grele, clima de stepă, ziua căldură înăbuşitoare, nopţile îngheţate, uneori furtuni care ridicau nisipul până la 200 metri înălţime. Noi stăteam în cort, pe paturi de fier, cu saltele de paie, în plus cu muşte, pureci şi şoareci. Noaptea, escadrila rămânea singură pe teren. Pentru că în zonă erau partizani, aveam pentru apărare două puşti mitraliere aşezate în faţa cortului”, declara, la un moment dat, Mariana Drăgescu, pentru Radio România.

Mariana Drăgescu, pilot în Escadrila albă / Foto: Wikipedia

Poate cel mai trist este că, imediat după instalarea comunismului în România, în loc să fie lăudate pentru merite deosebite, femeile pilot au primit exact opusul, fiind considerate urmașele unui regim burghezo-moșieresc, astfel că au fost date afară din aviație și unele dintre ele condamnate la închisoare.

Smaranda Brăescu moare, în condiții misterioase, în închisoare, în 1948, iar Mariana Drăgescu este obligată să se reorienteze profesional, devenind dactilografă.

Nadia Russo primește și ea 7 ani de închisoare, în urma fabricării unui dosar, ca mai apoi să fie deportată în Bărăgan, în condiții vitrege, fără drept de pensie.

Cea de la care a început totul, Marina Cantacuzino, este deposedată de toată averea, iar în ultimul moment reușește să fugă din țară.