Cenaclul Flacăra, scenă deschisă pentru ode aduse lui Ceaușescu. Sfârșitul dramatic al festivităților, după ce șase oameni au murit pe un stadion din Ploiești

Cenaclul Flacăra, scenă deschisă pentru ode aduse lui Ceaușescu. Sfârșitul dramatic al festivităților, după ce șase oameni au murit pe un stadion din Ploiești

În perioada comunismului, sursele de divertisment pentru populație erau limitate spre deloc. Așa se explică și succesul absolut al Cenaclului Flacăra. Evident, atunci când nu ai altceva de urmărit, te mulțumești cu ce este, în ciuda faptului că ești perfect conștient că ești oarecum obligat să te distrezi.

Dincolo de nostalgia pe care Cenaclul Flacăra încă o mai provoacă anumitor oameni, aceste festivități puteau fi caracterizate foarte ușor printr-o singură expresie, de altfel celebră și ea: „afară era vopsit gardul, înăuntru leopardul”… sau Adrian Păunescu.

Cenaclul -flacara-tragedie-ploiesti-oameni-morti-adrian-paunescu-nichita-stanescu
Nichita Stănescu și Adrian Păunescu – imagine de arhivă „Cenaclul Flacăra”

Cum a apărut Cenaclul Flacără și, mai ales, de ce: cultul personalității, mascat sub umbrela bunelor intenții

„Generația în blugi”, așa cum erau numiți tinerii și adolescenții acelei perioade, își amintesc acum că, în tinerețea lor a existat Cenaclul Flacăra, singurul mod în care își puteau petrece serile de sâmbătă seara altfel decât uitându-se la veșnicele emisiuni laudative de la Televiziunea Română, întru elogierea lui Nicolae Ceaușescu.

Dacă la început, Cenaclul Flacăra nu se identifica neaparat politic, acest lucru a început să se schimbe în timp, după cum vei înțelege din cele ce urmează.

Înființat în anul 1973, cenaclul a strâns laolaltă oameni celebri și, deopotrivă, iubiți de public. Printre cei prezenți în primii ani ai Cenaclului Flacăra, se numără Anda Călugăreanu, Mircea Vitilă și chiar Florian Pittiș.

Iar dacă la început nimeni nu discuta despre politică, treptat acest lucru avea să se schimbe, pe măsură ce poetul Adrian Păunescu începea să se simtă din ce în ce mai pătruns de ideologia comunistă și de cultul lui Ceaușescu.

Firește, toată această adulație îi aducea lui Păunescu beneficii materiale, dar și „trecere”. Așadar, el a început să introducă în program lozinci comuniste, mizând, totodată pe crearea propriului cult al personalității.

„În vara lui 1983, cu Cenaclul Flacăra în turneu pe litoral, Păunescu a invitat un etnic turco-tătar pe scenă, l-a întrebat cum îl cheamă și cum se spune Cenaclul Flacăra în limba turcă. Bărbatul a spus că îl cheamă “Sokaim Ghiotme” și că cenaclu se spune “Benim Boc”. Păunescu i-a mulțumit lui Sokaim Ghitme pentru prezența sa la Benim Boc Flacăra. Coincidența a făcut ca în acele zile să mă aflu la Mangalia și toată lumea vorbea despre pățania lui Păunescu. De ce? Pentru că în limba turcă “Sokaim Ghiotme” înseamnă “să te f… în gură”, iar Benim Boc “îmi mănânci rahatul”. Acestea au apărut evident și în revista Flacăra al cărei tiraj a fost retras și topit de regimul Ceaușescu”, se arată într-un fragment de text G4Media.

Cenaclul -flacara-tragedie-ploiesti-oameni-morti-adrian-paunescu-nichita-stanescu
Cenaclul Flacăra – Ploiești – imagine de arhivă

Declinul cenaclului a coincis cu declinul lui Păunescu, poetul de curte a căzut în dizgrație. Tragedia de la Ploiești

De fapt, exact acel eveniment avea să reprezinte sfârșitul carierei oficiale de poet privilegiat a lui Adrian Păunescu, acesta începând să fie privit cu neîncredere de Securitate, dar și de nomenklatura comunistă.

Adevăratul sfârșit al Cenaclului Flacăra se întâmpla, însă, în data de 15 iunie 1985, când o ediție desfășurată pe un stadion din orașul Ploiești avea să se transforme într-o mare tragedie. În urma unei busculade, șase persoane mureau și alte câteva zeci erau rănite grav.

În mod evident, s-a încercat mușamalizarea acestui tragic eveniment, oamenii mărturisind, în zilele noastre, că ar fi auzit încă de atunci despre ceea ce s-a întâmplat la Ploiești, însă pe surse, întrucât de la știri nu aveai nici cea mai mică șansă să afli. Lesne de înțeles că informația s-a rostogolit prin țară în mod eronat, așa cum se întâmplă cu toate „bârfele”.

Imediat după Revoluție, Adrian Păunescu s-a lepădat de spiritul comunist și a încercat să reînvie Cenaclul Flacăra (sub numele de Totuși Iubirea), însă fără succes, de vreme ce buhul i se dusese deja. Ulterior, au fost lansate o serie de CD-uri cu numele cenaclului, adică o colecție de melodii clasice cântate în timpul întrunirilor din epoca de tristă amintire.

Ajungem în zilele noastre, an în care Adrian Păunescu s-a mutat în lumea de dincolo de 12 ani deja.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc îi refuză lui Andrei Păunescu (fiul poetului) organizarea unei noi ediții a „Cenaclului Flacăra” pe plaja din Corbu. „Cenaclul Flacăra a avut drept scop îndoctrinarea comunistă a tinerei generații și susținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu”, se arată în motivarea IICCMER.

15:53 / 17.08.2022