Acești microbi te-ar putea face mai atractiv pentru țânțari: ce arată un studiu pe șoareci

Acești microbi te-ar putea face mai atractiv pentru țânțari: ce arată un studiu pe șoareci

Țânțarul este cea mai mortală insectă din lume. Peste un milion de decese pe an sunt atribuite bolilor transmise de țânțari, inclusiv malarie, febră galbenă, febră dengue, Zika și febră chikungunya.

Modul în care țânțarii își caută și se hrănesc cu gazdele sunt factori importanți în modul în care un virus circulă în natură. Țânțarii răspândesc boli, acționând ca purtători de virusuri și alți agenți patogeni.

Pentru imunologii și cercetătorii în boli infecțioase, o mai bună înțelegere a modului în care un virus interacționează cu o gazdă poate oferi noi strategii pentru prevenirea și tratarea bolilor transmise de țânțari.

Ce te face mai “atractiv” pentru țânțari

Într-un studiu recent publicat, oamenii de știință au descoperit că unele virusuri pot modifica mirosul corpului unei persoane, pentru a fi mai “atractivă” pentru insecte, ceea ce duce la mai multe mușcături care permit răspândirea virusului. Aceste virusuri schimbă mirosurile gazdei pentru a atrage țânțarii.

Țânțarii localizează o potențială gazdă prin diferite indicii senzoriale, cum ar fi temperatura corpului și dioxidul de carbon emis de respirația ta. Mirosurile joacă și ele un rol. Cercetările anterioare de laborator au descoperit că șoarecii infectați cu malarie au modificări în mirosuri care îi fac mai atractivi pentru insectele mortale.

Având în vedere acest lucru, cercetătorii s-au întrebat dacă și alte virusuri transmise de țânțari, cum ar fi dengue și Zika, pot schimba, de asemenea, mirosul unei persoane pentru a o face mai atractivă pentru țânțari și dacă există o modalitate de a preveni aceste schimbări.

Pentru a investiga acest lucru, au plasat șoareci infectați cu virusul dengue sau Zika, șoareci neinfectați și țânțari într-unul din cele trei brațe ale unei camere de sticlă. Când au aplicat flux de aer prin camerele șoarecilor pentru a le canaliza mirosurile către țânțari, ei au constatat că mai mulți țânțari au ales să zboare către șoarecii infectați.

Pentru a identifica mirosul, cercetătorii au izolat 20 de compuși chimici gazoși diferiți din mirosul emis de șoarecii infectați. Dintre acestea, au găsit trei care stimulează un răspuns semnificativ în antenele de țânțari. Când au aplicat acești trei compuși pe pielea șoarecilor sănătoși și pe mâinile voluntarilor umani, doar unul, acetofenona, a atras mai mulți țânțari. Au descoperit că șoarecii infectați au produs de zece ori mai multă acetofenonă decât șoarecii neinfectați.