Noua revoluție industrială: cine e proprietarul invențiilor, când „roboții” ingineri și inovatori

Noua revoluție industrială: cine e proprietarul invențiilor, când „roboții” ingineri și inovatori

Acest an e sub semnul unor schimbări majore în societate și nu cauzate doar de pandemie. Tehnologia din spatele Bitcoin a dat deja naștere unei noi invenții: NFT. Iar un robot deja și-a creat propria operă de artă. Dar e a sa sau a creatorului uman?

Robotul Sophia, care a defilat prin România în 2018, a revenit în atenția publicului larg în martie 2021. A creat o piesă artistică, a scos-o la licitație și a ajuns la o sumă impresionantă: 688.888 de dolari. Creația a fost vândută drept NFT (non-fungible token) și e un auto-portret. Totodată, e vorba, mai degrabă, de-o co-creație: Sophia a colaborat cu Andrea Bonaceto, un artist digital.

Sophia e atât un robot, fizic, cât și un „robot”, adică un algoritm programat să învețe, să vorbească și să aibă un oarecare potențial de a se integra în lumea reală. Totuși, creația artistică există. E atât un fișier MP4 de 12 secunde, cât și un portret fizic. La prima mână ai putea spune că ce-a creat nu-i aparține. E, pe de o parte, munca lui Bonaceto și, pe de altă parte, munca celor care au creat-o pe Sophia (Hanson). Totodată, acest moment a reprezentat o ocazie excelentă pentru companie să își sporească notorietatea în lume.

Dincolo de toate aceste elemente, tehnologiile cuprinse sub domeniul inteligenței artificiale (machine learning, deep learning, computer vision și altele) vor deveni tot mai bune. Vor deveni atât de bune, încât într-un anumit moment în viitor e posibil ca un „robot” artist sau inginer să creeze ceva de la zero, bazat pe-o idee.

Cine deține atunci dreptul de proprietate? Creatorul „robotului” (simplist spus, programatorul) sau „robotul”, pentru că a creat ceva de la zero pe baza datelor disponibile?

Așa cum ne-a arătat istoria până acum, capitalul intelectual uman reușește cu fiecare ocazie să ne impresioneze și să ne delecteze imaginația. Sistemele de proprietate intelectuală au fost concepute, astfel încât să poată stimula și încuraja creațiile minții umane. Iar o dată cu această încurajare s-a dezvoltat și domeniul tehnologic.

Problema care se pune este dacă legea drepturilor de proprietate intelectuală este pregătită să țină pasul cu ritmul de dezvoltare al activelor tehnologice în cazul în care anumite asseturi ar fi produse de o inteligență care nu este umană.

Lumea inteligenței artificiale e ceva mai complicată decât pare la prima vedere

AI nu reprezintă doar o tehnologie în sine, ci un proces prin intermediul căruia noi metode și instrumente de accelerare a transformării se creează.

Lumea AI este o lume care oferă potențial mare de transformare, dar acest potențial a ajuns în punctul în care este pus la îndoială de către însăși mintea umană. Putem avea încredere într-o astfel de tehnologie încât să depășim alinierile etice pe care le respectăm zi de zi? Răspunsul depinde doar de limitele acestei tehnologii, obiectivul acesteia fiind de a genera, și nu de a pericilita autonomia indivizilor.

Conform unui articol publicat de Deloitte, companiile care utilizează AI în vederea automatizării și a optimizării, creează mult mai ușor, rapid și eficient produse noi, dar adoptă și modalități noi de lucru.

Când se ridică problema protejării acelor „produse” noi (care pot lua nenumărate forme și implementări), trebuie făcute câteva diferențieri între mintea AI și cea umană. Că la fel sigur nu-s.

În acest context trebuie aduse în discuție trei subiecte cheie: cunoștințe intrinseci, augmentare și automatizare, conform KPMG.

Cunoștințele oferă informațiile de bază provenite din diverse surse structurate sau nestructurate, care captează semnale care vor ajuta la prezicerea și prevederea tiparelor de comportament. Cu ajutorul augmentării se vor extinde aceste reacții date de tiparele de comportament, pentru ca în final automatizarea să poată aprofunda și procesa toate sarcinile după modelul mediului uman. Pe cât de complex poate suna, pe atât de fascinantă și profundă este înțelegerea gradului în care acești roboți vor face parte din viețile noastre de acum înainte.

Controversa proprietății asupra unei creații

Nu întâmplător, dată fiind natura controversată a acestei tehnlogii, au apărut diferite contexte care au dat naștere unor situații fără precedent.

Astfel, politica IP privită din perspectiva inteligenței artificiale se lovește de controverse, de necesitatea unor stimulente IP privind inovarea AI. Discuția modificării cadrelor legale existente a pornit în momentul în care unui sistem AI i-a fost refuzat dreptul la brevetare, pe motiv că inventatorii pot fi doar persoane fizice.

Vor fi ajustate legile IP, astfel încât aceste controverse să își găsească răspunsul și justificarea?

Pentru ca oficiile să acorde unui sistem AI titlul de inventator ar trebui îndeplinite o serie de criterii, considerate de cei mai mulți specialiști IP delicate.

În cazul în care un sistem AI sugerează o serie de posibilități de rezolvare a unor sarcini, iar dezvoltatorul trebuie să selecteze o opțiune optimă, atunci sistemul AI nu este considerat inventatorul. În situația în care sistemul AI produce întreaga soluție, fără intervenția dezvoltatorului, atunci sistemul AI poate fi considerat cu adevărat inventatorul.

Delimitarea între cele două situații este una dificilă și sensibilă, de aceea cele mai multe oficii recurg la refuzul acceptării ca inventator al sistemului AI.

Problematica de acum va căpăta însă alte valențe în viitor, pe măsură ce sistemele AI se vor îmbunătăți semnificativ. Prin urmare, ceea ce poate astăzi nu vrem să admitem că reprezintă o inovație creată exclusiv de către tehnologiei, va reprezenta motivul pentru care vom modifica ulterior legislația IP.

AI se dezvoltă constant, în timp ce mintea umană se lovește de blocaje din punct de vedere creativ, la un moment dat. Poate că am putea privi acest aspect și din altă perspectivă, cea din care prin acordarea sistemelor AI titlul de inventatori, protejăm acele „drepturi morale” ale inventatorilor umani.

În contextul cu Sophia artistă, Jehan Chu, colecţionar de artă şi investitor în blockchain, a comentat situația și a spus că încă e loc de făcut averi în ceea ce privește bunurile digitale. „Ce vedem acum arată ca o bulă, în special când vine vorba de lumea NFT. Însă e clar că urmează schimbări semnificative în felul în care societatea și oamenii se raportează la bunurile digitale. E destul de uimitor unde ne va duce asta”, a spus Chu, citat de Al Jazeera.

Fără a avea un răspuns pentru acest viitor, e cert că „roboții” au un avantaj ca inventatori și artiști: nu obosesc niciodată și pot trece rapid printr-o colecție imensă de date pe un anumit subiect. Iar inovația, după cum natura umană a demonstrat, apare când identifici nevoia și soluția. Și, în acest context, e posibil, pur și simplu, ca algoritmii să se dovedească mai „muncitori”.

Răzvan Băltărețu
Articol scris de
Răzvan Băltărețu
Scrie despre lucruri serioase care enervează oameni neserioși.
Comentarii
Răzvan Băltărețu
18:09 / 06.04.2021