Conversațiile pe WhatsApp, Messenger, Skype și Telegram, interceptate în România: ce spune legea

Conversațiile pe WhatsApp, Messenger, Skype și Telegram, interceptate în România: ce spune legea

În România, cu trei zile înainte să fie demis de către Parlament, guvernul Cîțu a adoptat un proiect de lege pentru interceptarea conversațiilor pe WhatsApp, Messenger, Skype, Telegram și nu numai.

De faptul este vorba de o lărgire nejustificată a posibilităților de interceptare a tuturor comunicațiilor electronice, inclusiv a accesului la datele de trafic, date de conținut și la conținutului comunicațiilor criptate tranzitate prin rețelele operatorilor comunicații. Deși au trecut câteva luni de atunci, abia acum a ajuns în lumina reflectoarelor acțiunea respectivă datorită lui Bogdan Manole, jurist specializat în legislația internetului și director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet.

Interceptarea WhatsApp, Messenger, Telegram nu vine de la noi

Proiectul de lege, deși este unul exagerat ca scop și foarte amplu din prisma consecințelor, de fapt, are ca scop transpunerea în legislația autohtonă a directivei UE 2018/1972 (Codul european al comunicațiilor). Acesta din urmă este un mega proiect legislativ care include măsuri, în mare parte, destinate celor interesați de domeniul comunicațiilor electronice și de ce face ANCOM.

Ca un detaliu important de context, Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor a avut proiectul în dezbatere publica încă din octombrie 2020, însoțit inclusiv cu o întâlnire online. În plus, a inclus în el și alte reglementări de interes pentru același domeniu (clarificări referitoare la legea infrastructurii, serviciul My ANCOM).

Există însă o problemă importantă legată de interceptarea comunicațiilor digitale care, de asemenea, a fost inclusă.

  • „Deși directiva trebuia transpusă până pe 21 decembrie 2020, a zăcut undeva prin Guvern aproape un an până când a plecat USR din coaliție. Apoi, cu doar 3 zile înainte să fie demis (coincidență sau nu?!?), Guvernul Câțu îl adoptă dintr-o dată în ultima ședință de guvern. Pe urmă intră în circuitul parlamentar, iar la Camera Deputaților trece ca prin brânză și este adoptat pe 7 decembrie 2021.
  • Doar ca între varianta din dezbatere publică și cea adoptată de guvern apare o nouă adăugire în motivație numită „Schimbări legislative relevante pentru domeniul securităţii naţionale” (sic!), două definiții (scrise evident de persoane care nu au lucrat în domeniu, după formulările absolut improprii) și art 10^2 inserat într-o zonă care n-are nimic de a face cu subiectul celorlalte 299 de pagini”, scrie juristul Bogdan Manolea.

Legea care legalizează spionajul cetățenilor, ce spune de fapt

„(1) Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP şi furnizorii de servicii de comunicaţii interpersonale care nu se bazează pe numere au obligaţia să sprijine organele de aplicare a legii şi organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică ori a actelor de autorizare dispuse în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:

  • a) să permită interceptarea legală a comunicaţiilor, inclusiv să suporte costurile aferente;
  • b) să acorde accesul la conţinutul comunicaţiilor criptate tranzitate în reţelele proprii;
  • c) să furnizeze informaţiile reţinute sau stocate referitoare la date de trafic, date de identificare a abonaţilor sau clienţilor, modalităţi de plată şi istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente;
  • d) să permită, în cazul furnizorilor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP, accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor existente.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) – c) se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.”

Juristul explică apoi câțiva termeni:

  • – „Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP” – sunt de fapt aceiași cu furnizorii de găzduire web (de fapt, deja reglementați în legea 365/2002), care oferă serviciile „pe teritoriul României” conform definiției nou inventate din art 4 alineatul (1), noul punct 9^5.
  • „Serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere” – este ce se numea acum câțiva ani „mesagerie instatanee sau mesaje chat” și practic intra în categoria asta Skype, WhatsApp, Facebook Messanger, Signal, Wire, Telegram sau pentru cei mai nostalgici Yahoo Messanger, AIM, ICQ sau chiar IRC. (..) Atenție, aceștia nu sunt doar cei care oferă serviciile „ pe teritoriul României”. (cuvânt cheie- indiciu: „tranzitat”)
  • „Organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”- este aceeași terminologie vagă deja declarată neconstituțională în 2008 (și alte decizii). Oricum nimeni nu este în stare sa facă lista lor, cu atât mai mult cu privire la atribuțiile exacte, legea din 1991 fiind la fel de vagă și astăzi.”
Citește și: