Cine răspândește, de fapt, virusul: de ce nu toată lumea îi infectează pe ceilalți în aceeași măsură

Cine răspândește, de fapt, virusul: de ce nu toată lumea îi infectează pe ceilalți în aceeași măsură
Sursa foto: Kate Trifo / Unsplash

E clar că noul virus se răspândește ușor, însă studiile arată că unele persoane sunt „mai vinovate” de această răspândire decât altele.

Oamenii de știință au identificat destul de devreme rata de reproducere a virusului, numită R. Astfel, au ajuns la concluzia că, în medie, o persoană infectată cu SARS-CoV-2 infectează cam două sau trei persoane.

Totuși, noi studii arată acum că ar exista, de fapt, două categorii de bolnavi. Vorbim despre o categorie care nu răspândește virusul mult mai departe, dar și despre categoria de bolnavi pe care epidemiologii îi numesc superspreaders, care s-ar traduce „super-răspânditorii”. Mai exact, aceștia transmit mult mai ușor virusul către alte persoane decât oamenii obișnuiți.

Avem mai multe exemple în care o răspândire a acestui virus s-a produs rapid, de la o singură persoană la mult mai multe decât ar fi normal.

În Coreea de Sud, în jur de 40 de persoane care au participat la o singură slujbă la biserică au fost infectate în același timp. La o repetiție de cor cu 61 de persoane în statul Washington, 32 de participanți au fost confirmați cu COVID-19. În Chicago, înainte ca distanța socială să existe, o persoană care a participat la o cină, o înmormântare și apoi o petrecere de ziua a fost responsabilă pentru 15 noi infecții.

De altfel, oamenii de știință din cadrul CDC China au ajuns la concluzia că virusul nu a fost, de fapt, originar din piața umedă din Wuhan. În schimb, acesta ar fi fost „victima” unui așa-numit super-eveniment de răspândire, o situație în care o persoană bolnavă infectează un număr foarte mare de persoane.

Care sunt caracteristicile unui superspreader

Dacă o persoană este un superspreader sau nu, va depinde de o combinație între agentul patogen, biologia pacientului și mediul sau comportamentul acestora.

Unii indivizi infectați ar putea împrăștia virusul decât alții, dacă sistemul lor imunitar nu e suficient de eficient pentru a lupta cu acesta. De asemenea, persoanele asimptomatice sunt și ele vinovate de o răspândire mai mare a noului virus, pentur că aceștia nu știu că sunt bolnavi, așa că își continuă activitatea în mod normal. De altfel, cam 50% dintre cei infectați cu noul virus sunt asimptomatici.

De asemenea, comportamentele unei persoane, felul în care se deplasează și gradul de contact cu ceilalți pot contribui, de asemenea, la o împărștiere mai mare a virusului. De exemplu, un vânzător infectat ar putea intra în contact cu un număr mare de persoane și obiecte în fiecare zi.

O astfel de răspândire a unui virus este comună oricărei boli infecțioase

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că superspreader-ii sunt prezenți în toate bolile care se transmit de la om la om. Aceștia au fost identificați în focare de boli cauzate de bacterii, cum ar fi tuberculoza, precum și în cele cauzate de virusuri, inclusiv rujeola și Ebola.

Așa cum pare a fi cazul coronavirusului, unii oameni de știință estimează că, într-un focar al oricărui patogen, 20% din populație este de obicei responsabilă de provocarea a peste 80% din toate cazurile bolii.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al femeii cunoscute sub numele de Typhoid Mary. Se crede despre aceasta că, la începutul secolului 20, a infectat 51 de persoane cu tifoidă, prin intermediul mâncării pe care o preparase, ca bucătăreasă.

Persoanele care răspândesc mai mult virusul decât alții au jucat, de asemenea, un rol esențial în focarele altor coronavirusuri, inclusiv SARS în 2003 și MERS în 2015. Atât pentru SARS, cât și pentru MERS, „super-împrăștierea” a avut loc mai ales în spitale.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Sursa: fast company