Moartea științei: când Ion a devenit epidemiolog, economist și anti-vaccinist

Moartea științei: când Ion a devenit epidemiolog, economist și anti-vaccinist

Până de curând, titulatura de expert implica mulți ani de școală urmați de cercetare, rezidențiat, stagiatură sau ucenicie. Acum, implică o conexiune la internet și o tastatură.

În 1999, doi psihologi de la universitatea Cornell din SUA au publicat o lucrare accesibilă aici. Pornind de la un studiu pe un număr reprezentativ de pacienți, David Dunning și Justin Kruger au ajuns să definească un concept psihologic intitulat ulterior efectul Dunning – Kruger.

Efectul cu pricina atrage atenția asupra unui handicap cognitiv care nu îți permite să conștientizezi limitele propriilor cunoștințe într-un domeniu.

Mai mult decât atât, cu cât deții mai puține informații dintr-un domeniu, cu atât ești mai vocal și, implicit, mai inconștient. Aceasta este natura umană, iar dacă cineva te contrazice, ești gata să ”mergi la război” pentru opiniile tale.

Agresivitatea ta se justifică prin faptul că, din punctul tău de vedere, cineva nu contestă cunoștințele pe care le deții într-un domeniu, ci opinia ta despre tine, încredere pe care o ai tu în tine ca om.

În schimb, aceste particularități țin de faptul că nu ar trebui să te cerți cu nimeni pe internet, când nu schimbi opinii în lumea reală, premisa acestui articol pe care l-am scris în urmă cu câteva săptămâni.

În ultimele zile, am încercat însă să înțeleg cum a ajuns autoritatea în orice domeniu să fie contestată, de ce internetul este plin de ”experți” și cât de dezastruoase sunt consecințele acestui trend amplificat de rețelele sociale în particular și de accesul la internet în general.

Totul a plecat de la vaccinul împotriva coronavirus

De curând, au apărut online rezultatele unui studiu realizat de cercetătorii de la Gallup. Rezultatele le găsești publicate pe Statista. Acea analiză a scos la iveală că, în cazul apariției unui vaccin împotriva noului coronavirus Covid-19, numărul celor care nu s-ar vaccina este atât de mare, încât vaccinul ar fi inutil.

Ca referință, pentru dobândirea unei imunități de grup, cel puțin 66% dintre oameni ar trebui să se vaccineze împotriva virusului. În SUA, numărul celor care s-ar vaccina este mai aproape de 60% sau chiar mai puțin în cazul persoanelor peste 50 de ani.

Având în vedere amploarea trendului anti-vaccinist din online-ul românesc, a personalităților de la TV care promovează aceleași valori și a comunităților numeroase de pe Facebook în asentiment cu această idee, m-am întristat.

Pentru un moment, am trăit cu impresia că populația întregii planete își pune încrederea în numărul foarte mare de cercetători care lucrează la un vaccin în diverse colțuri ale lumii. Am crezut că acel vaccin ne va ajuta pe toți să revenim la normalitatea premergătoare pandemiei.

Am crezut că așa vom scăpa de obligativitatea purtării măștilor, de exemplu, nu prin omorârea în bătaie a unui șofer de autobuz care îți cere să porți una.

sondaj facebook

Pentru a vedea dacă temerea mea legată de reticența oamenilor la un vaccin împotriva coronavirus e justificată, am realizat propriul sondaj pe Facebook Stories, ale cărui rezultate le poți vedea mai sus. Doar 47 dintre cele câteva sute de prieteni care au votat sunt de părere că există vreun beneficiu într-un vaccin și că, implicit, se justifică să te vaccinezi.

Dacă trăiești cu impresia că există o problemă cu cercul meu virtual de prieteni, îți recomand să repeți experimentul. Vei fi uimit.

În concluzie efortul oamenilor de știință pe marginea acestui subiect este inutil. Este absolut irelevant că se investesc miliarde de dolari, poate zeci de miliarde, într-o soluție care ar trebui să reducă aproape de zero impactul social și economic al unui virus care a ucis deja 850.000 de oameni la nivel global.

Se pare că sunt lucruri mai importante în lumea aceasta, iar multe țin de psihicul uman.

Țin de modul subiectiv în care fiecare dintre noi a început să se creadă atotștiutor într-o varietate foarte mare de domenii. ”Somnul rațiunii naște monștrii”, gravura lui Francisco de Goya de la 1799, face referire la această perioadă tristă din istoria umanității, un moment în care instinctul, haosul și frica au învins înțelepciunea, cultura și echilibrul.

Dorința de a avea o opinie te forțează să te înșeli

Pe o varietate foarte mare de domenii, oamenii au opinii. Așa a fost dintotdeauna.

Acestea sunt definite ca fiind percepția noastră subiectivă asupra unei teme. Opinia te ghidează într-o direcție sau alta când vine vorba de avort, religie, drepturile comunității gay sau obligativitatea vaccinării. Deși, obiectiv, există argumente științifice care ți-ar putea contesta opinia pe un subiect, nu-ți interzice nimeni dreptul de a avea o opinie.

În același timp, există o serie de subiecte pe care nu ar trebui totuși să ai una. Poate nu te pricepi la un subiect sau poate, pur și simplu, nu ești îndreptățit. De exemplu, dreptul unei femei de a face avort nu ar trebui niciodată să fie dezbătut de bărbați, pentru că nașterea nu ține de ei.

Există un beneficiu major derivat din lipsa unei opinii, iar acela ține de obiectivitate sau moderație. Când nu ai o opinie, ești mai predispus să asculți cu adevărat opiniile altora. Ai mai mari șanse să-ți formezi opinia corectă pe un subiect, pentru că ești un pic mai greu de convins, de orientat într-o direcție sau alta.

Radicalizarea bazată pe opinii pare o luptă împotriva manipulării, dar, de fapt, este exact reversul. În momentul în care nu mai ai încredere în experți sau în autorități, viziunea ta asupra unui subiect sau asupra vieții este cu ușurință deformată.

Un articol de pe un blog sau o comunitate pe Facebook care îți gâdilă egoul te transformă în extremist pe subiecte la care, în mod autentic, nu te pricepi.

Cum am spus în primul paragraf al acestui articol, ”să te pricepi la ceva” implică mulți ani de studiu într-un cadru organizat, urmați de și mai mulți ani de cercetare și analiză.  Aceasta ar putea părea o opinie foarte nepopulară în 2020, dar Wikipedia, Google sau Facebook nu te transformă în expert peste noapte.

Eu sunt fascinat de psihologie și pasionat de mixologie, dar până când nu voi fi urmat o școală care să-mi certifice abilitățile în oricare dintre aceste domenii, ambele vor rămâne la nivel ”fascinație” și ”pasiune”.

Conspirațiile în online prind aripi pentru că sunt alimentate de voința oamenilor de a ști tot, de a înțelege ce se petrece în fiecare colț al mapamondului, de a avea o explicație pentru fiecare dezastru, fără un efort real în spatele acelei voințe.

Dacă am accepta mai mulți că nu ne pricepem la toate domeniile, nu suntem economiști, epidemiologi sau experți în drept, conspirațiile nu ți s-ar mai strecura în fluxul informațional de pe Facebook cu același nivel de eficiență.

Românii, mai vulnerabili la manipulare dintr-un motiv simplu

Românii citesc cel mai puțin din Europa, de mult timp

În același fel în care lipsa studiilor te face mai ușor manipulabil, absența lecturii îți amplifică neștiința. Pe lângă o mână de oameni care au citit foarte mult într-o mare parte a vieții și poate au luat o pauză, cei mai mulți sunt convinși că nu mai trebuie să citească. Ei la știu pe toate, iar românii sunt pe primul loc la acest capitol.

Ca să înțelegi mai bine gravitatea acestei realități, este suficient să ai în vedere câteva statistici din ultimii ani care nu au făcut decât să se agraveze odată cu trecerea timpului. Încă din 2018, conform Barometrului de Consum Cultural, 69% dintre români nu au citit nici măcar o carte pe an.

În același timp, potrivit Eurostat, 93,5% dintre conaționali nu cumpără o singură carte pe an. Per total, avem cea mai mică piaţă de carte şi cele mai puține librării pe cap de locuitor din Uniunea Europeană.

Comparativ cu situația din Europa, meseria de scriitor la noi în țară s-ar putea să fie cea mai mare pierdere de vreme. În timp ce piața de carte din România se rezumă la 60 de milioane de euro, vânzările anuale din același domeniu în Italia sunt de două miliarde de euro.

În Germania, cea mai puternică economie din Europa și unul dintre cele mai eficiente popoare în combaterea pandemiei, investițiile în cărți sunt de 9 miliarde de euro anual.

Ai putea spune că ”ne luptăm” pentru ultimul loc în acest clasament cu Bulgaria, care cheltuie tot 60 de milioane de euro pe cărți. Acest argument cade însă când te gândești că Bulgaria are o populație de 7 milioane de persoane, în timp ce România gravitează în jurul valorii de 20 de milioane, aproape de trei ori mai mult. Până și Slovenia, cu două milioane de locuitori, cheltuie 75 de milioane de euro pe cărți.

Dacă asociem nivelul de inteligență mediu al unui popor cu numărul de cărți citite, o comparație deloc eronată, românii nu o duc foarte bine. Iar dacă ai în vedere că România a depășit China la numărul de cazuri de coronavirus, deja de câteva zile, aproape că ai crede că există o legătură între cele două.

Pandemia ne-a transformat în epidemiologi, dar suntem ”experți” demult

Încă din februarie, pe Facebook au început să apară epidemiologi. Dacă venea la tine un instalator să-ți repare chiuveta, cu siguranță putea să-ți țină un discurs stufos despre pandemie, despre rolul chinezilor în propagarea dezinformării și al lui Bill Gates în răspândirea unor vaccinuri menite să-ți scurteze viața.

Într-o lume ideală, acela ar fi fost momentul să fim atenți la autorități, poate așa nu mai ajungeam la o medie de 1000 – 1500 de cazuri noi pe zi și 40 – 50 de decese în aceeași perioadă de timp. Din păcate, momentul exploziei de părerologi de pe meleaguri mioritice se petrecuse cu mult timp înainte, iar pandemia nu a făcut decât să amplifice costurile ignoranței.

În urmă cu câțiva ani, Tom Nichols publica o carte intitulată The Death of Expertise: The Campaign against Established Knowledge and Why it Matters (Moartea expertizei: Campania împotriva cunoștințelor consacrate și de ce contează).

Ca referință, Nichols este profesor de politici de securitate națională la Colegiul de Război Naval din SUA și la Harvard. În volumul cu pricina, autorul atrăgea atenția asupra unui trend îngrijorător care a început în urmă cu câteva decenii, cam în aceeași perioadă în care accesul la informație a fost liberalizat de internet prin Google, Wikipedia, Facebook și multe alte servicii online.

”Să respingi sfatul experților a devenit o manifestare de autonomie, un mod de a-ți proteja egoul fragil de a fi vreodată contrazis pe orice subiect. Este noua Declarație de Independență: Nu mai trebuie să considerăm aceste ”adevăruri” ca fiind incontestabile, ci considerăm toate ”adevărurile” ca fiind incontestabile, chiar și cele care nu sunt adevărate.

Toate lucrurile sunt ”știute” și fiecare opinie pe orice subiect este la fel de bună ca oricare alta.”, atrage atenția Nichols. Cu câțiva ani înainte de publicarea volumului menționat mai sus, tot el a scris acest articol din The Federalist cu același titlu și premisă, The Death of Expertise.

Alte lucrări care întăresc aceeași opinie sunt The Assault on Reason de Al Gore, Culture of Complaint de Robert Hughes sau, particularizată pe realitatea din SUA, Anti-Intellectualism in American Life de Richard Hofstadter. Partea un pic șocantă este că aceasta din urmă este publicată în 1963 și, încă de pe atunci, depista o lupta a maselor împotriva intelectualilor, experților, oamenilor de știință. 

Realitatea cu care ne confruntăm acum este că un număr din ce în ce mai mare de experți în propriile domenii sunt ignorați sau analizele lor pe varii subiecte nu se mai răspândesc în lumea în care trăim.

Din motive politice, economice sau sociale, datele științifice sau statistice, pur și simplu, nu mai sunt atrăgătoare în comparație cu opiniile. În timp ce internetul îți oferă și alimentează iluzia că ești expert într-un domeniu, de fapt ești asaltat de informații inutile și date neancorate în realitate.

Dintr-un punct de vedere, ai acces la toate informațiile din lume, dar le alegi pe care îți întăresc opiniile, amplificându-ți iluzia că ești expert.

Dacă ar fi să asociezi ideea de a fi expert cu activitatea online, în ziua de azi, ai putea să o transpui în abilitatea de a filtra volumul masiv de informație inutilă, mincinoasă și manipulativă de pe internet. Din păcate, cei mai mulți dintre cei care petrec o mare parte din zi pe internet nu au dobândit această aptitudine.

Internetul gravitează atât de mult în jurul excepțiilor și extraordinarului, conținutului viral sau dezastrului, încât accesul la o informație clară, coerentă sau argumentată, tinde să fie dificil. Este mult mai ușor să-ți iei informațiile despre vaccinare și autism de la un doctor căruia i-au fost eliminate toate titlurile și dezmințite toate lucrările, decât să te aliniezi la opinia generală a milioane de medici și oameni de știință.

În ziua de azi, acest cumul de circumstanțe are o serie elaborată de consecințe, dincolo de reducerea la zero a respectului pentru experți și autoritate. Dezbaterile au devenit inutile, iar adevărată pandemie este cea a răspândirii de știri false și a conținutului de propagandă.

Faptul că aceste particularități ajung în definitiv să submineze fundamentele democratice ale unui popor contează mai puțin, atâta timp cât fiecare dintre noi are dreptate. În final, până și ideea de democrație s-a abstractizat.

În timp ce acest concept face referire la o egalitate a drepturilor între cetățenii unei țări și în raportul dintre cetățeni și administrația țării, experții ”de carton” au extrapolat acea egalitate. Acum, toți cred că au același volum de abilități, cunoștințe și talent, iar opiniile pe marginea pandemiei și soluționarea ei, formulate de Ion dintr-un sat uitat de lume, au exact aceeași greutate și valoare de adevăr precum adevărurile științifice verbalizate de un epidemiolog cu 30 de ani de experiență, oricare ar fi numele său.

P.S.: Le cer scuze persoanelor al căror nume sau prenume este Ion. Acest articol nu este despre ei.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI