De ce să nu te cerți pe internet, când nu mai schimbi opinii nici în lumea reală

De ce să nu te cerți pe internet, când nu mai schimbi opinii nici în lumea reală

La bază, internetul este un loc minunat care îți deschide porțile către un univers informațional infinit. În practică, a ajuns o sursă semnificativă de stres, presiune colectivă, oboseală și conflict, iar soluția nu este evidentă.

Precum majoritatea oamenilor pe care îi cunoști, petrec o cantitate semnificativă de timp pe internet. Din cauza domeniul meu de activitate, citesc foarte multe știri și încerc să diseminez cât se poate de corect informații de pe YouTube, Facebook sau un site obscur menit să promoveze știri false.

Nu de puține ori, un scroll aparent nevinovat pe un clip pe YouTube sau o glumă postată pe Facebook te duce în comentarii. Locul acela grozav care ar fi trebuit să fie plin de încurajări și manifestări de optimism, a devenit în ultimul deceniu o oază de agresivitate, manifestări de ură și ofense ancorate într-un limbaj de la care ți se ridică părul pe mână.

Într-o lume normală, ai putea raporta comentariile la Facebook, Google sau orice altă entititate online care te cunoaște mai bine decât te cunoști tu pe tine. Din păcate, prea puține comentarii ajung să fie vreodată șterse prin astfel de metode.

Singurul context în care s-ar putea să obții ”o victorie” prin raportare este dacă ești amenințat cu moartea, lucru des întâlnit în mediul online. Chiar și atunci însă, pentru giganții din online, lucrurile nu sunt întotdeauna alb sau negru. Eventual, preferă să paseze sarcina autorităților, împreună cu toate datele tale personale, fără acordul tău, decât să ia o decizie.

Când ai câștigat ultima oară o ceartă cu cineva, în lumea reală

În urmă cu mulți ani, într-un podcast Între Show-uri, Teo a spus ceva care mi-a rămas în minte până astăzi. ”Când ai câștigat ultima oară o ceartă? Când te-ai așezat la masă cu un prieten, ați avut o dezbatere și, la final, ai plecat cu opinia lui?”. Acest lucru nu se mai întâmplă, nici acum, nici în urmă cu zece ani.

Am devenit atât de radicali în opinii, iar opiniile sunt atât de ancorate în sentimente și trăiri, încât realitatea este percepută doar ca un construct subiectiv a ceea ce te face să te simți bine.

În ultimele luni, cât timp pandemia a făcut ravagii în fiecare colț al mapamondului, singurul sfat pe marginea acestui subiect pe care l-am dat prietenilor a fost să evite certurile pe acest subiect. Cu un pic de noroc, poate pandemia va dispărea într-un an sau doi. Nu merită să-ți distrugi relații de o viață pe un subiect care nu o să mai existe.

Majoritatea discuțiilor pe care le porți cu prietenii la grătar sau la o terasă țin de filme, seriale, jocuri video, politică și, deloc improbabil, bârfe. Ce a mai făcut Ghiță? Unde s-a angajat Ion? Cu cine s-a ”combinat” Vasilica? Exceptând dezbaterile politice, celelalte aspecte menționate rareori deviază într-o ceartă, mai ales între prieteni. Pandemia, însă, ne-a făcut mai răi și mai radicali în opinii, în contextul în care oricum nu eram foarte relaxați.

Din acest motiv, ar fi bine să fii mai empatic vizavi de trăirile celor din jur, să trăiești după propriile reguli și să încerci să nu bagi ”pumnul în gură” oamenilor dragi. Indiferent cât de mult trăiești cu această opinie, de fapt, nu înțelegi prin ce trec ceilalți. Mai mult decât atât, nu-i vei schimba. ”Victoria” este un mit, iar dacă ești de altă părere, probabil că nu te-ai certat suficient sau prietenii tăi înțeleg acest lucru suficient de bine încât să-ți dea dreptate din complezență.

Anonimitatea online alimentează un dezastru iminent

La fel ca orice alt internaut, când Facebook a început să-ți ceară buletinul ca să se asigure că folosești online numele tău adevărat, m-am supărat un pic. Nu am fost niciodată foarte secretos cu ceea ce postez online și, tocmai din acest motiv, profilul meu este public. Cu toate acestea, am simțit că mi se încalcă un pic dreptul la intimitate.

Partea tristă este că, nici măcar în momentul în care oamenii își asociază numele real unor manifestări extremiste, rasiste sau absolut șocante, nu se sfiesc să o facă. Motivul din spatele acestei realități are legătură cu interacțiunea impersonală pe care ți-o conferă o tastatură și o conexiune la internet.

Pentru că nu te vezi față în față cu o persoană, te consideri pregătit în orice moment să-l calci în picioare, la propriu și la figurat. Dacă faci acest lucru, cazi într-una din două categorii. Fie ești un troll și îți găsești toată bucuria, entuziasmul și satisfacția în a scoate peri albi celor din jur, fie optezi să fii complet ignorant la trăirile celor din jur și să nu conștientizezi consecințele faptelor tale. Indiferent de categoria în care te afli, greșești.

”Acestea sunt lucruri știute”

Știu că sună ciudat și agresiv ca cineva să-ți spună că greșești, dar această posibilitate este una cât se poate de reală. În 1869, cercetătorul britanic John Stuart Mill (1806 – 1873), atrăgea atenția asupra unor argumente care se pretează de minune în internetul din 2020.

Într-un eseu publicat în 1833, Mill insista pe faptul că singurul mod în care te poți implica într-un conflict este să încerci să îmbrățișezi idei diferite de ale tale, să găsești adevărul în ele și conștientizezi că s-ar putea să includă particularități care, la prima vedere, ți-au scăpat. Cu alte cuvinte, te încuraja să vezi lumea din prisma interlocutorului, chiar și pentru un moment, pentru că s-ar putea să greșești, mai mult decât cel pe care îl cerți.

Viziunea noastră asupra vieții este deformată și subiectivă, este rezultatul experiențelor anterioare. Fiecare opinie pe care o avem, fiecare poziție pe care o adoptăm într-un conflict, toate se bazează pe o realitate personală, pe un sentiment alimentat de ce ai pățit când aveai șapte ani, pe gândurile insuflate de părinții tăi în anii în care psihicul îți era cel mai vulnerabil.

În psihologie, această perspectivă subiectivă a adevărului este detaliată în teoria constructelor sociale. Conform dexonline, constructul este un concept realizat pe baza activității practice intuitive sau un sistem teoretic ipotetic. Din cauza constructelor sociale orice adevăr este interpretabil, este rezultatul unei percepții, este reflexia unor valori sociale din bula ta.

Gândește-te doar la modurile multiple în care poate fi interpretată orice știre de la TV și cât de radicali au devenit privitorii Antena 3 sau România TV.

Acei oameni trăiesc în universuri paralele și, în teorie, au acces la aceleași informații, aceleași știri, servite într-o manieră cât se poate de subiectivă. Acei oameni sunt convinși că au dreptate și, dintr-un punct de vedere, au. Constructele sociale le-au alimentat realitatea cu atât de multe argumente, încât este absolut inutil să crezi că poate fi schimbată.

Un studiu științific publicat în Scientific American detaliază într-un mod foarte pragmatic faptul că cele mai multe dintre disputele pe care le porți cu alte persoane nu au legătură cu realitatea, cu adevăruri incontestabile sau cu studii. Ele se bazează pe sentimente, trăiri, pe viziunea personală asupra vieții, iar aceasta nu se schimbă cu una, cu două.

Mai mult decât atât, când ataci o persoană care crede că pâmântul este plat, că a fost creat în urmă cu câteva mii de ani, în conformitate cu Biblia sau că vaccinurile fac parte dintr-o conspirație mondială, nu faci decât să-i cătrănești mai tare. Nu-și vor schimba opinia, ci vor deveni mai agresivi. Când te-ai ”fixat” pe un punct de vedere, ești gata să mergi până în pânzele albe cu gândurile tale, greșite sau corecte.

În mod fascinant, chiar și dacă cineva își dă seama pentru un moment că s-ar putea să greșească, va face un efort supraomenesc să se convingă că nu este cazul. Acel fenomen este explicat în psihologie prin ”disonanța cognitivă”. La jumătatea secolului trecut, acest construct psihologic a fost studiat de mai mulți cercetători, în frunte cu James Merrill Carlsmith și Leon Festinger.

La nivel principial, disonanța cognitivă poate fi explicată prin câteva exemple. Studenții care preferă să se distreze, deși conștientizează importanța învățării, deseori, încearcă să se convingă de faptul că nu fac ceva greșit.

Soldații tineri care se autovictimizează că trebuie să omoare inamici, contrar conflictului interior, își găsesc rapid justificarea pentru faptele oribile prin propagandă statului pentru care luptă. „I-am ucis pentru că merită, pentru că sunt barbari, pentru că lumea este mai bună fără ei, pentru că problemele noastre vor dispărea odată cu dispariţia lor!”, își tot repetă aceștia.

A greși e omenește, a persevera în greșeală este diabolic

Vechiul proverb latinesc ”Errare humanum est, perseverare diabolicum” este argumentul perfect pentru care trebuie să te ferești de comentariile online.

În cazul conflictelor de pe internet, disonanța cognitivă joacă un rol mai important decât ai crede la prima vedere. Oamenii sunt dispuși să-și creeze un întreg univers alternativ sau realitate paralelă și să caute argumente/scuze/justificări în cele mai îndepărtate colțuri ale internetului, decât să accepte că există o explicație diferită de viziunea lor asupra unor subiecte mai mult sau mai puțin comune.

Ca să înțelegi cât de departe sunt dispuși să meargă oamenii în conspirația lor, indiferent care sunt fundamentele, poți avea în vedere un studiu fascinant publicat în 1956 de către Leon Festinger, Henry Riecken și Stanley Schachter cu titlul ”When Prophecy Fails: A Social and Psychological Study of a Modern Group That Predicted the Destruction of the World” (Când profeția eșuează: Un studiu social și psihologic al unui al unui cult modern care a prezis sfârșitul lumii).

Analiza cu pricina are și o pagină de Wikipedia pe care o găsești aici, dar ideea de bază este simplă. Cercetătorii au studiat îndeaproape un grup religios din Chicago intitulat The Seekers (căutătorii). Membrii cultului erau convinși că apocalipsa va veni pe 21 decembrie 1954, iar doar cei care cred vor fi salvați de o navă extraterestră. Când acest lucru nu s-a întâmplat, liderul cultului, Dorothy Martin (1900–1992), le-a spus că prin credința lor au salvat omenirea, ”Prin lumina lor l-au convins pe Dumnezeu să salveze planeta de la distrugere.”. Oamenii pur și simplu nu vroiau să accepte că și-au lăsat locul de muncă, familia, toate posesiunile lumești pentru o minciună și, din acest motiv, au perseverat în greșeală.

Poți purta discuții online, dar învață din greșeli

Dacă ții neapărat să intri într-o discuție în contradictoriu online, o poți face, cu câteva condiții. În primul rând, trebuie să ai în vedere probabilitatea foarte mare de a interacționa cu troli, iar vasta experiență de conflict a acestora s-ar putea să te bage în depresie.

Deși majoritatea dezbaterilor pleacă de la considerente emoționale, fă un efort ca argumentele tale să nu se bazeze pe sentimente, ci pe particularități pragmatice, obiective. Conștientizează că s-ar putea să greșești și, din acest motiv, evită să ataci, ci mai degrabă să asculți cu atenție.

Empatizează cu trăirile omului de dincolo de tastatură și fă un efort să i le respecți, chiar dacă nu ești de acord cu ele. Acceptă faptul că oamenii sunt îndreptățiți să aibă opinii diferite de a ta. În cel mai rău caz, insistă pe faptul că cineva nu trebuie să-și schimbe viziunea asupra vieții, doar pentru a-ți accepta teoria ta.

Nu trăiești într-o bulă, iar opiniile au consecințe, mai mult ca niciodată

Nu sunt absurd. Îmi dau seama că, de multe ori, intri într-o dezbatere online pentru că gesturile conspiraționiștilor au ajuns să te afecteze. Când vezi zeci de mii de oameni la Mamaia pe plajă fără distanțare socială sau oameni care preferă să omoare în bătaie un șofer de autobuz decât să poarte mască, este clar că bula ți-a fost perforată.

Gravitatea consecințelor conspirațiilor promovate online este amplificată și de un studiu publicat recent referitor la un eventual vaccin împotriva coronavirus. Aproximativ 40% dintre oameni nu și l-ar face niciodată, în cea mai mare parte a planetei, fie el testat, certificat și gratuit.

Procentul se apropie de 50% în Statele Unite ale Americii. Ca referință, pentru imunitatea de grup dobândită prin vaccinare, ar fi obligatoriu ca aproximativ 66% din populație să se vaccineze. Nu ne apropiem sub nicio formă de acel prag. Practic, conspirațiile au câștigat. ”Opiniile” au bătut studiile științifice, iar urmările sunt în vieți omenești.

Chiar și așa, indiferent care este opinia ta pe subiect, revin la cea am spus în introducere.

Nu te certa cu nimeni din cauza pandemiei de coronavirus. Nu schimbi mentalitatea nimănui. Fiecare își dobândește confortul psihologic în această perioadă în felul său și, cât timp nu încalcă legea, trebuie lăsat să o facă. Eventual, încearcă să-ți convingi părinții sau membri familiei de gravitatea crizei medicale, dar oprește-te acolo.

Nu rezolvi nimic, iar dacă intri în astfel de dezbateri în lumea reală, poate ești luat la mișto sau, mai rău, luat la bătaie. Oamenii sunt ființe ciudate în general, dar extremismul nativ a fost amplificat în această perioadă și, probabil, nu se va mai vindeca niciodată. Ține doar de tine dacă vrei să trăiești singur, pe o insulă pustie sau în vârf de munte. Alternativa este să accepți că toți suntem diferiți, toți avem opinii, iar realitatea este subiectivă.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI