De ce urăști fontul Comic Sans cu atâta pasiune

În 1994, când tipograful Vincent Connare a inventat fontul Comic Sans, nu voia să ofenseze pe nimeni. Pe atunci, fontul fusese făcut pentru primele computere Microsoft folosite de oameni acasă.

Scopul fontului Comic Sans era să fie folosit în bulele de discuție ale câinelui animat menit să ghideze utilizatorii pe interfața Microsoft Windows. „Mi-am spus [că câinii nu vorbesc] în Times New Roman”, a zis Connare. Astfel, tipograful a creat un font alternativ, jucăuș, inspirat de benzile desenate, menit mai ales pentru utilizatorii mai tineri. „Ideea mea originală a fost că [fontul] va fi folosit pentru copii”, a mai spus el. „Nu era creat pentru a plăcea tuturor oamenilor”.

Doar că, în mod neașteptat, popularitatea lui Comic Sans a crescut mult, astfel încât a început  să apară în documentele oficiale, pe semne, în reclame, pe panourile publicitare. Fontul a ajuns să fie atât de folosit, încât doi tipografi au lansat mișcarea „Ban Comic Sans” („Interzicerea Comic Sans”) în 2002. Mișcarea a prins avânt atunci când și alți designeri și-au vocalizat părerea cu privire la fontul jucăuș. Ajunsese până în punctul în care atunci când Connare a fost rugat să țină un discurs la Design Museum din Londra, oamenii s-au plâns că nu ar trebui să fie acolo. „Cred că am avut un bodyguard”, și-a amintit el.

Totuși, de ce nimănui nu pare să îi placă fontul Comic Sans? Un studiu condus de cercetătoarea Barbara Chaparro pe vremea când aceasta era directoarea unui laborator de cercetare din cadrul Wichita State University. Experimentele au arătat că oamenii preferă pentru documentele oficiale acele fonturi „lizibile” și „frumoase”, în locul celor care transmit entuziasm și gălăgie. Așadar, oamenii sunt, de cele mai multe ori, capabili să determine când un font este potrivit pentru un anumit context.

Tocmai de aici vine și problema atâtor oameni cu Comic Sans. După ce fontul a fost lansat, a început să fie folosit adeseori în contextul nepotrivit, lucru care a dus la un disconfort estetic. „Oamenii, mai ales tipografii, se supără când [acesta] este folosit greșit”, a zis Chaparro. „Rezultă o nepotrivire – un font informal, copilăros, amuzant, pentru un subiect potențial serios”.