Șapte „secrete” despre cutia neagră a avioanelor pe care trebuie să le știi

13:43 04.02.2019

Cutia neagră este esențială în cazul unui accident aviatic. Ea înregistrează toate datele importante din timpul zborului, dar sunt câteva lucruri mai puțin știute despre cutia neagră.

De fiecare dată când se organizează o anchetă în urma prăbușirii unei aeronave, cutia neagră este primul obiect căutat. Desigur, se caută întâi supraviețuitori, dar sunt șanse aproape zero să mai rămână cineva în viață.

Cutia neagră de la bordul avioanelor nu este neagră

Bizar sau nu, cutiile negre nu sunt negre, chiar dacă așa li se spune. De fapt, toate cutiile negre utilizate în ingineria aerospațială trebuie să aibă o nuanță de orange, o culoare acceptată la nivel internațional, ca să fie ușor de recunoscut, indiferent de statul unde sunt analizate.

Cutia neagră e formată din două componente importante

Orice cutie neagră este formată din două componente esențiale: aparatul de înregistrare a datelor de zbor (abreviat FDR, în limba engleză) și aparatul de înregistrare a vocilor din carlingă (abreviat CVR, în limba engleză). Cutia neagră trebuie să se regăsească pe orice aeronavă, indiferent că este un avion de linie sau unul privat. FDR-ul înregistrează date precum viteza, altitudinea, accelerația verticală, consumul de carburant etc. și se așază, de regulă, la coadă, pentru că sunt mai multe șanse să rămână întreagă, în caz de prăbușire.

Cutia neagră a fost inventată de un australian

Or fi românii pionierii aerului, dar nu ne-am gândit, la momentul potrivit, să inventăm și un dispozitiv care să monitorizeze ce se petrece la bord, în timpul zborului.

Omul de știință australian David Warren a inventat în anii ‘50 un dispozitiv care putea înregistra cele mai importante date de la bord, pentru a-i ajuta pe anchetatori să pună cap la cap indiciile în caz de prăbușire. Tatăl lui Warren a murit în 1934 într-un accident aviatic, fără să se știe exact cauza prăbușirii, iar asta l-a ambiționat să schimbe viitorul aviației.

El a inventat în 1956 un dispozitiv numit ARL Flight Memory Unit, care avea să fie luată în seamă abia cinci ani mai târziu. De atunci, au început să fie produse în serie în S.U.A. și Marea Britanie.

Experții nu le numesc „cutii negre”

E evident că specialiștii nu le numesc astfel, mai ales că nici măcar nu sunt negre. Oamenii care lucrează în domeniu se referă întotdeauna la ele ca la niște dispozitive de înregistrare a datelor importante precum poziția geografică, viteza, altitudinea și conversațiile piloților. Nu se știe cum s-a ajuns să fie denumite cutii negre, dar majoritatea teoriile înclină către presă. Jurnaliștii au fost cei care le-au „botezat” astfel.

Cutia neagră înregistrează doar două ore de conversații

Cu toate că au spațiu pentru 25 de ore de date, cutiile negre înregistrează doar două ore în timpul unui zbor, dar sunt suficiente. Numeroase curse nici nu durează atât de mult. Pe lângă datele menționate, cutia neagră înregistrează și zgomotul de fundal care i-ar putea ajuta pe anchetatori.

Înainte, se foloseau un fel de casete cu bandă magnetică și înregistrau chiar mai puțin timp decât acum – doar 30 de minute.

Cutiile negre sunt foarte greu de găsit, după prăbușire

E ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân, mai ales când fragmentele aeronavei prăbușite se întind pe zeci de kilometri. Totuși, orice cutie neagră este echipată cu un far de localizare subacvatică. Acesta emite o lumină care pulsează până la o adâncime de patru kilometri. Lumina „clipește” o dată pe secundă, timp de 30 de zile, până se consumă bateria care o alimentează.

Cutiile negre sunt (aproape) indestructibile

Cutiile negre trebuie să reziste în cele mai grele condiții, de aceea dispozitivul din interior este învelit într-o armură din titaniu sau oțel inoxidabil. La fabricație, ele sunt supuse la teste atroce: împușcate cu un tun cu aer comprimat, presate cu o greutate de 227 de kilograme aruncată de la o înălțime de trei metri sau ținute timp de o oră la o temperatură de peste 1.000 de grade Celsius.

Sursa: ABC