Știința îți spune că partenerul ideal nu e cel la care te aștepți

Știința îți spune că partenerul ideal nu e cel la care te aștepți
18:56 19.02.2018

Cu toții căutăm partenerul ideal cu care să împărțim lucruri și trăiri. Doar că știința îți spune că filmele de dragoste nu sunt un reper.

Se pare că majoritatea oamenilor sunt de acord că extremele se atrag. Tineri și bătrâni, cupluri fericite sau mai puțin fericite, persoane singure sau căsătorite, cu toții cumpărăm și vindem cuvinte despre dragoste. Experții în relații au scris cărți pornind de la această ipoteză. Oamenii care sunt în căutarea partenerului ideal le-au citit, iar 86% dintre aceștia caută pe cineva cu trăsături opuse. Ceea ce mulți nu știu este că dragostea nu este asemănătoarea cu polii magneților.

Acum, o nouă carte, „Mituri minunate despre relațiile intime: Întâlniri, Sex și Căsătorie”, spune că oamenii tind să fie atrași de cei care le seamănă, nu de ce opuși. Există multe studii care au analizat tendințele oamenilor de a fi a fi atrași de opusurile lor. Astfel, cercetătorii au investigat  care este rețeta succesului: trebuie să fim asemănători sau diferiți sau opuși?

Oamenii de știință au numit aceste trei posibilități drept ipoteza homogamiei, ipoteza heterogamiei și, respectiv, ipoteza complementarității. Ei au dedus că homogamia este varianta câștigătoare.

Începând cu 1950, cercetătorii sociali ai efectuat peste 240 de studii pentru a determina dacă similitudinea de atitudine, personalitate, interese externe, valorile și alte caracteristici sunt ceea ce duc la atracție.

În 2012, psihologii Matthew Montoya și Robert Horton au examinat rezultatele combinate ale acestor studii. Ei au găsit o asociere incontestabilă între a fi similar și a fi interesat de o altă persoană. Cu alte cuvinte, există dovezi clare și convingătoare că trebuie să fii cât de cât asemănător cu partenerul. Nu spune nimeni să fiți identici, nici n-ați putea. Însă să aveți lucruri în comun și să reacționați asemănător în diverse situații.

Deoarece similitudinea este asociată cu atracția, este logic ca indivizii din relațiile angajate să tindă să fie asemănători în multe feluri. Uneori se numește împerechere asertivă, deși acest termen este folosit mai des pentru a descrie modalitățile în care oamenii cu niveluri similare de performanță educațională, mijloace financiare și aspect fizic tind să se împerecheze.

Însă, niciunul dintre aceste lucruri nu îți spun că este necesar că opusurile nu se atrag. Poveștile de dragoste includ adesea persoane care-și găsesc parteneri care par să aibă și să completeze trăsături pe care ei nu le au sau le lipsesc. Ca o fată bună care începe o relație cu un băiat rău. În acest fel, ele par să se completeze.

Întrebarea este dacă oamenii caută efectiv parteneri complementari sau dacă acest lucru se întâmplă doar în filme. După cum se dovedește, este o ficțiune pură. În esență, nu există dovezi care să ateste faptul că diferențele de personalitate, de interese, de educație, de politică, de educație, de religie sau de alte trăsături duc la o atracție mai mare.

loading...