VIZIONAT: Hackerville – Cu ce rămâi din serialul românesc despre hackeri

<span class='highlight-word'>VIZIONAT</span>: Hackerville – Cu ce rămâi din serialul românesc despre hackeri
18:33 11.12.2018

Probabil că ai auzit de Hackerville, serialul cu hackeri a cărui acțiune e în România (și, parțial, în Germania). Întâi, e despre hacking, apoi e despre întoarcerea acasă (pentru personajul feminin principal).

Hackerville este o coproducție HBO Europe care a fost filmată în primăvara anului 2018. E realizată în România și Germania. Producția originală HBO Europe este creată de Ralph Martin și Joerg Winger și regizată de Igor Cobileanski. La scenariu au contribuit patru persoane, doi români și doi străini.

Hackerville nu este primul serial românesc care apare pe HBO. Înaintea lui au mai fost Umbre, cel mai de succes, și Valea Mută. Pe 10 decembrie, ultimul episod din Hackerville a fost difuzat pe canalul TV. E disponibil, în continuare, pe platforma HBO Go.

După ce-am văzut toate episoadele, pot remarca un lucru, înainte de orice: avea potențial să acapareze un public larg datorită temelor de actualitate abordate.

Totul începe după ce una dintre cele mai mari bănci din Germania cade victima unui atac cibernetic care pare că a venit chiar din România, din Timișioara, ca să fiu mai precis. Agenția de securitate cibernetică germană monitorizează situația. După ce atacul s-a „liniștit”, decide să o trimită la Timișoara pe Lisa Metz, o expertă în securitate cibernetică care s-a născut în acest oraș. Și-a trăit însă toată viața în Frankfurt, după ce tatăl său a fugit din România cu câțiva ani înainte de căderea comunismului.

Lisa Metz se întâlnește aici cu Adam Sandor, polițist care urmărea o grupare de hackeri de mult timp, și trebuie să lucreze împreună.

Hackerville e, parțial, o telenovelă cu ceva hacking

Bineînțeles, misiunea inițială este un eșec, dar, până la finalul primului episod, atât tu, cât și Lisa realizați cine s-a aflat în spatele atacului cibernetic asupra băncii, un puști de vreo 15 ani pe nume Ciprian, Cipi pentru prieteni.

Atât o să-ți spun despre poveste pentru că poate ești curios să vezi cum evoluează. Ce nu vei afla până la final e cum funcționează hackingul, de fapt, dincolo de povești și presupuneri.

Numele Hackerville, cel mai probabil, te va induce în eroare pentru că te vei aștepta să vezi atacuri cibernetice, hack-uri și așa mai departe. În schimb, vezi câteva cazuri izolate de hacking și nu toate verosimile.

În fine, aici nu sunt eu expertul să-mi dau seama ce se poate face și ce nu, dar unele situații par exagerate. Chiar și așa, în Hackerville ai parte de mai multă telenovelă detectivistă decât un serial despre hacking și hackeri. De asemenea, anti-eroul poveștii este și el un șablon, o caricatură extrasă din filmele din anii ’90 în care jucau Jean-Claude Van Damme, Chuck Norris și Steven Segal.

Episod după episod, sunt adăugate noi personaje și noi piste (și, de ce nu? noi fire narative). Nu lipsesc: oameni de afaceri corupți, un tată cu un trecut misterios, șantaj și alte asemenea.

Pe parcurs, dialogul de multe ori nenatural devine laitmotiv. Dacă Andi Vasluianu vorbește ca un român (deși nu i se vede accentul de bănățean), alte personaje au replici total aiurea.

Cea mai mare vinovată este Lisa Metz care are niște linii de dialog de te doare capul. Înțeleg că nu vorbește bine româna, dar să-i dai niște replici precum „pune-te în mintea lui” sau „trebuie să fie ceva ascuns. Știi că Cipi ascunde lucruri” (astea doar în ultimul episod) e pur și simplu de râs. Nu ai cum să o iei în serios când auzi asemenea cuvinte.

Totuși, trebuie să apreciez replicile și insultele de care este capabil Walter Metz (tatăl Lisei) care spune chestii precum „dacă mă piș în capul tău îți stric gulerul”.

Poate că e, de fapt, începutul unei serii

Ilaritatea (neintenționată) situației este amplificată și mai mult de modul în care livrează Anna Schumacher (Lisa Metz) aceste dialoguri. Andi Vasluianu face rolul pe care-l face în mai toate filmele. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar nici bun.

Voicu Dumitraș îl interpretează pe Cipi și face o treabă bună, dar nici nu aveam pretenții prea mari de la el. E un adolescent care, uneori, poate are replici cu o încărcătură mai mare decât i-ar permite vârsta (și experiența de viață).

Singurul capitol la care Hackerville stă bine este imaginea. Bine, hai, și coloana sonoră – muzică românească și niciun pian pus aiurea ca să te facă să simți tensiunea.

Timișoara arată bine când trebuie să arate bine și rău atunci când nu trebuie să arate bine. Laude pentru Igor Cobileanski, care probabil te-a impresionat și la Umbre și aici o face din nou. Avem cadre cu drona, cadre în mișcare, statice, close-up-uri și totul este realizat cât se poate de competent la acest capitol.

După primele două episoade mi-am dat seama ce fel de serial este și probabil nu l-aș mai fi urmărit dacă nu era un serial „românesc”. L-am dus la capăt și să văd dacă se schimbă ceva. Nu, nu se schimbă.

Hackerville se adâncește în anumite clișee. Este păcat, pentru că serialul putea fi un exemplu pozitiv. Și nu vom ști niciodată cât e vina părții românești și cât a celei germane. Totuși, pentru astfel de teme „de nișă”, eu aș vrea să văd pe viitor că-s consultați experți care se pricep. Sigur, asta poate să reducă din efectul cinematografic. Sau poate nu, dacă-s situații date bine.