„Monștrii” lui Ceaușescu: camioanele imense exportate în Australia

„Monștrii” lui Ceaușescu: camioanele imense exportate în Australia
Alex Rizea
09:37 12.02.2018

Multe dintre produsele fabricate în România condusă de Nicolae Ceaușescu erau recunoscute la vremea respectivă pe plan internațional. La fel s-a întâmplat și cu DAC 120 DE, unele dintre cele mai mari mașinării fabricate vreodată în sud-estul Europei, cunoscute și sub denumirea populară de „camioanele gigant”. 

Povestea basculantei a început în anii ’80, atunci când Nicolae Ceaușescu a constatat că șantierele se înmulțesc de la o zi la alta și este nevoie de mașinării tot mai mari și mai performante. Astfel, acesta a ordonat inginerilor constructori să întocmească planurile pentru fabricarea unor camioane gigant.

După 10 ani de cercetări și proiecte a apărut pe piață din România camionul botezat DAC 120 DE. Era o mașinărie care, așa cum îi spunea și numele, putea transporta o încărcătură de până la 120 de tone.

Basculanta ce goală cântărea 90 de tone a fost proiectată la ICPAT Brașov și construită la Întreprinderea de Autocamioane Brașov, după modelul american Lectra Haul.

Camioanele obținuseră titlul de a fi cele mai puternice mijloace de transport construite vreodată în sud-estul Europei. Iar motoarele vorbeau de la sine.

Mastodonții aveau amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice care dezvoltau 520 de cai putere fiecare. Motoarele îi permiteau camionului DAC 120 DE să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. DAC 120 DE beneficia de servodirecție, o noutate a vremii, servofrâna hidraulică sau chiar aer condiţionat.

DAC 120 DE mai avea două rezervoare imense în care încăpeau câte 1.600 de litri de combustibil.

O anvelopă pentru DAC 120 DE costa 10.000 de dolari

Diametrul roţilor lui DAC 120 DE era de 3,2 metri. Camionul era echipat cu anvelope franțuzești marca Michelin ce costau în jur de 10.000 de dolari bucata.

„Erau pneuri speciale, fără cameră, care trebuiau să țină cel puțin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldoexcavator intra accidental cu cupa în el”, a explicat Adrian Novac, unul dintre proiectanți.

Au fost fabricate 16 astfel de camioane în total dintre care 11 au fost utilizate la noi în țară, iar cinci au luat drumul Australiei, la mina „Mc Caimy Monster Pilbara”. Statul australian a plătit 1,5 milioane de dolari, iar camioanele și-au meritat fiecare cent întrucât trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone în doar 24 de ore.

„Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mină, nu de uzină. Reasamblarea celor cinci camioane a durat un an, între ’88 şi ’89″. Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenenţa „DAC-urilor 120 DE”, a adăugat Novac.

Costul unui asemenea camion era de 300.000 de dolari, de aproximativ trei ori mai puțin decât alte produse similare fabricate în Statele Unite ale Americii sau în Occident.

Statul român a copiat un model american pentru DAC 120 DE

Lectra Haul

Pentru a se asigura că proiectul Dac 120 DE nu va fi un eșec, statul român a cumpărat o basculantă marca Lectra Haul din Statele Unite ale Americii. Camionul a fost dus la Basarabi unde trebuia să care un deal de cretă. Și mașina a făcut față cu brio.

„De fapt, adevăratul motiv pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final mașina a ajuns la Roman Brașov unde a fost demontată și analizată. Se pregătea producția lui DAC 120 DE”, a mai spus același Adrian Novac.

Ceaușescu era să se facă de râs când a inspectat DAC 120 DE

Nicolae Ceaușescu obișnuia să facă vizite în teritoriu pentru a vedea cum funcționează lucrurile. Astfel, dictatorul a mers la Brașov când producția a fost finalizată. Episodul întâlnirii dintre „Primul tovarăș” și Dac 120 DE a fost la uzina de la Roman, când a fost Ceaușescu prin ’84. A urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone și totul a mers până bine, până la coborâre. El nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu fața. Era la un pas să cadă și să-și rupă gâtul, ceea ce n-ar fi întristat prea tare poporul.

Brașovenii se închinau la vederea „monstrului” DAC 120 DE

După ce a fost finalizat și înainte de a lua drumul exportului, camionul a fost testat pe drumurile din Brașov.

De memorabilul episod își amintește cu nostalgie inginerul Novac. „L-am mișcat prin oraș în ’82. Era dimineață, într-o zi de lucru, pe o șosea betonată uzinală dintre Rulmentul și Tractorul, un fel de șosea de centură”, a declarat Novac.

„Strada am golit-o de mașini și singurele care mai aveau dreptul să circule și cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii își făceau cruce și coborau din troleie, ținându-se după noi cu alai”.

Unde se mai poate vedea un DAC 120 DE?

Ultimele DAC-uri 120 DE ar mai putea să există în Apuseni, la mina de cupru Roşia Poieni, la 90 km nord-vest de Alba Iulia. Din primul lot, estimarea e că au mai rămas trei, dacă nu mai puține. Novac susține că la revizia din 2003 un camion era folosit, pe când două erau la reparat.

Comentarii
loading...