Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar – Revenirea la gloria de odinioară [PLAYFILM]

Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar – Revenirea la gloria de odinioară [PLAYFILM]

Pirații din Caraibe 5, cea mai recentă adiție la universul piraților, nu dezamăgește deloc, deși așteptările erau destul de mari. Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar poate fi considerat printre cele mai bune filme din serie.

Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar – nevoia de refresh

După dezamăgirea care a fost partea a patra a francizei (cel puțin pentru mine), ”Pe ape și mai tulburi”, Pirații din Caraibe avea nevoie de un film nou, un refresh, care să-l readucă la gloria de odinioară. Văzut ca un pas foarte curajos, excluderea personajelor interpretate de Orlando Bloom și Keira Knightley din filmul precedent a fost total neinspirată. Disney a crezut că Jack Sparrow este suficient pentru a scoate un film reușit. Nimic mai greșit.

Încă din debutul filmului, îl găsim pe Will Turner (Orlando Bloom) acolo unde l-am lăsat în partea a treia. Blestemat să-și petreacă eternitatea în slujba de căpitan al Olandezului Zburător, acesta dă nas în nas cu fiul său pornit într-o misiune nebunească de a-l salva de această soartă crudă. Turner Jr. (Brenton Thwaites) este personajul principal din Răzbunarea lui Salazar, un puști care vrea să facă mereu bine, naiv pe alocuri. El îl caută cu disperare pe Jack Sparrow (Johnny Depp), fostul camarad al tatălui său, pentru a găsi împreună Tridentul lui Poseidon, sceptrul mitic care poate rupe toate blestemele mării.

Celor doi li se alătură prieteni vechi și noi. Căpitanul Barbossa nu lipsește nici din această parte, Geoffrey Rush obișnuindu-ne deja cu performanțe remarcabile, de fiecare dată când îmbracă hainele de pirat. Noua surpriză, foarte interesantă, este Carina Smyth (Kaya Scodelario), o tânără pasionată de astronomie (și orologie) care este mereu luată drept vrăjitoare atunci când încearcă să-și pună cunoștințele și inteligența la contribuție. Împreună cu Sparrow și Turner Jr,. creează un trio dinamic, pe cât de amuzant, pe atât de incompatibil la prima vedere.

Savvy?

De altfel, Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar este cea mai amuzantă parte dintre cele cinci. Fiind fan Pirații din Caraibe încă din copilărie și urmărind de cel puțin cinci-șase ori fiecare parte, pot spune cu siguranță că în aceasta umorul a fost cel mai fin. De la comicul de situație la utilizarea extrem de inteligentă a lui Jack Sparrow, care are un potențial umoristic uriaș, Pirații din Caraibe 5 m-a făcut să râd cu lacrimi pe alocuri. Savvy? Acțiunea se împletește fantastic cu umorul și cu groaza, pe alocuri, iar acel sentiment de ”Pirații din Caraibe”, atât de unic și de eluziv, a fost regăsit cu brio.

Antagonistul acestei pelicule, personaj eponim de altfel, Căpitanul Salazar (Javier Bardem) este, poate, cel mai bun de până acum. Un lucru e cert. Cu Bardem în rolul personajului negativ nu ai cum să dai greș. Salazar este un undead, un ”mort-viu”, blestemat să-și petreacă eternitatea în interiorul Triunghiului Diavolului, hrănindu-se cu nave naufragiate. Intriga vine atunci când el reușește să scape grației unei greșeli de-ale lui Sparrow. Matadorul Morții, cum era el poreclit în timpul vieții, era un vânător de pirați temut care aproape că a reușit să stârpească această breaslă, însă care și-a găsit nașul în Jack Sparrow. Jurând răzbunare, acesta avea să aștepte foarte mulți ani până să poată ieși din nou la vânătoare de pirați.

Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar – He’s a pirate

Coloana sonoră din Pirații din Caraibe 5 este cea mai bună parte a acestui film. Sunetele celebre care au luat naștere cu Craig Eastman și au fost perfecționate de Hans Zimmer și de Klaus Badelt au trecut și prin mâna lui Geoff Zanelli care nu a dezamăgit deloc. Împletirea muzicii cu anumite scene epice mi-a dat sentimentul de sinergie absolută și m-am regăsit, de nenumărate ori, zâmbind tâmp la scene care apelau direct la nostalgia mea de fan vechi. Una dintre acestea, în care un tânăr Johnny Depp realizat prin CGI se plimbă în slow motion la bordul unei corăbii, învârtind pe deget celebra busolă care îl îndrumă către lucrul pe care și-l dorește cel mai mult, toate acestea pe acordurile ”He’s a Pirate”, îți face părul de pe mâini să se ridice. De fapt, aceeași reacție o am și acum, în timp ce ascult piesa realizată de Hans Zimmer și scriu aceste rânduri.

Personajele noi, dar și cele vechi, se îmbină perfect și creează un film cu adevărat deosebit, binecuvântat cu o coloană sonoră incredibilă care este inserată cu exactitate în momentele în care simți nevoia. Îl adăugăm pe Bardem în rol negativ și un cameo al lui Will Turner (Bloom), precum și unul al doamnei Swan (Knightley) și avem poate cel mai bun film Pirații din Caraibe. Însă este perfect?

Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar – Minusuri

Motivele pentru care Răzbunarea lui Salazar nu a luat 10 curat, deși puține, merită menționate. Deși acțiunea este extrem de bine realizată, ea pare grăbită pe alocuri, înghesuită parcă în timpul de două ore și zece minute, atât cât durează pelicula. Se sare rapid de la o secvență narativă la alta.

Un alt minus sunt unele dintre replicile lui Bardem. Fiind un căpitan spaniol, Salazar utilizează pe alocuri expresii din limba lui natală. Însă un lucru foare ciudat este folosirea obsesivă a cuvântului ”hombre”, spus în mod peiorativ. De parcă Salazar este un mexican aflat într-o închisoare din San Diego-ul anilor ’90 și nicidecum un vânător de pirați temut, din secolul 16.

The Unscratchable Itch

Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar este cu siguranță unul dintre cele mai reușite din seria produsă de Disney. Aruncăm aici și o poveste de origine pentru numele lui Jack Sparrow (vrabie) și ne îndreptăm către o rețetă de succes care va ține capul de afiș la Box Office fără probleme. Pirații s-au întors cu personaje noi și vechi care te vor încânta și care te vor face să părăsești cu zâmbetul pe buze sala de cinema. Încă ceva. Pentru cei care își mai amintesc, blestemul lui Will Turner îi permitea acestuia să pună piciorul pe uscat doar o dată la zece ani. Deci, câți ani au trecut de când l-am văzut ultima oară, în ”At World’s End”? Zece. Recomand să-l vezi în IMAX 3D pentru un impact maxim.

Claudiu Râpan
Articol scris de
Claudiu Râpan
Comentarii
14:40 / 25.05.2017