Dunkirk: Filmul care te face să te simți soldat în Al Doilea Război Mondial

Dunkirk este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în viața mea și va fi, cu siguranță, un pretendent cât se poate de serios la Premiile Oscar. Modul în care este filmată, imaginile tulburătoare și mai ales sunetul fac din cea mai nouă peliculă a lui Cristopher Nolan o adevărată capodoperă cinematografică.

Orice pasionat de istoria celui de-Al Doilea Război Mondial asociază localitatea franceză Dunkirk (Dunquerque) cu retragerea masivă a armatelor britanice și franceze pentru a scăpa din încercuirea trupelor germane conduse de Erwin Rommel. Blitzkirieg-ul lui Hitler dăduse roade, iar Franța a fost ocupată în 1940. Toate aceste acțiuni au provocat retragerea trupelor aliate până la Canalul Mânecii. Însă mai departe unde puteau să meargă?

Pentru a salva ceva din această înfrângere dezastruoasă, Churchill a decis să încerce să salveze măcar 30.000-40.000 de soldați blocați pe plaja de la Dunkirk, pentru a-i putea folosi ulterior în luptă, când avea să urmeze invazia germană a Marii Britanii. În cele din urmă, aceasta nu a mai venit. Cristopher Nolan se agață de dramatismul acestei perioade, de sentimentele pure trăite de soldații încercuiți care luptau pentru viețile lor. Aceștia ar fi fost în stare să și înoate până în Anglia, doar ca să scape de orori. Cel puțin asta simți când privești scenele înfiorătoare.

„Ăla e un motor Spitfire Rolls Royce Merlin. Cel mai frumos sunet pe care îl vei auzi vreodată”

Dunkirk este în mod clar un film pe care merită să-l vezi la cinema, din toate punctele de vedere. Cel puțin jumătate din toată experiența o face sunetul. Este extraordinar. Te ia pe nepregătite atunci când te aștepți mai puțin și îți face părul de pe mâini să se ridice. Dunkirk este exact cum ar trebui să fie un film de război. Te face să te simți de parcă ai fi acolo, fără să spună prea multe. Te lasă pe tine să descoperi o poveste nealterată, pură, nenorocită. Să vezi cum este să dormi în nisip, cum este să fii supus unui atac cu torpilă venit de pe un U-boot (submarin nemțesc), să vezi cum e să fii pilot de Spitfire (avion britanic din al Doilea Război Mondial), să vezi cum e să fii un biet soldat damnat și uitat de propriul guvern.

Filmul urmărește povestea mai multor personaje în lupta pentru supraviețuire și nu numai.

În linia întâi îl avem pe Tommy (Fion Whitehead), un soldat englez care dă totul din el pentru a ajunge acasă. După ce scapă de mai multe ori de la moarte, nenorocirile pe care acesta le experimentează îl întăresc psihologic spre finalul filmului. Tommy învață rapid că războiul nu e o joacă. Alături de el, mai mulți soldați dintr-o brigadă de grenadieri se luptă și ei să se întoarcă în Anglia.

În tot acest timp, de partea cealaltă a canalului, o barcă civilă, proprietate a domnului Dawson (Mark Rylance) este comisionată de Marina Britanică împreună cu alte 700 de bărci private, pentru a pune umărul la evacuarea trupelor blocate la Dunkirk. El este ajutat de fiul său, Peter (Tom Glynn-Carney) și de George (Barry Keoghan), băiatul care avea grijă de vasul său. Și astea sunt doar evenimentele care se petrec pe plajă și pe mare. 

Dunkirk: Lupte aeriene extrem de bine realizate

De departe, cea mai bună parte a filmului este dată de luptele aeriene. Ca un fan înfocat al aviației din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dogfight-urile în care sunt angrenate avioane Spitfire Mk.V și Messerchimitt Bf 109 mi-au făcut deliciul complet. Pe lângă acestea mai avem prezențe notabile în ceea ce privește aeronave legendare. Bombardierul Heinkel 111 sau celebrele dive-bombere ”Stucka” Junkers Ju-87 își fac și ele apariția, în moduri cel puțin notabile. Scenele de pe plajă, când amenințătoarele Stucka se apropie cu vuietul asurzitor specific și vezi cum toți soldați se lasă la pământ și încep să se roage, sunt cutremurătoare în cel mai realist mod posibil.

Piloții britanici de Spitfire au și ei povestea lor. Farrier (Tom Hardy) și Collins (Jack Lowden) sunt camarazi de război care se ajută reciproc în luptele aeriene desfășurate deaspura Canalului Mânecii. Vă las pe voi să aflați deznodământul celor doi, dar vă asigur că acesta nu vă va lăsa fără vreo lacrimă stoarsă. Toate personajele sunt excelent definite și funcționează într-o comuniune desăvârșită care face din Dunkirk capodopera care este.

Concluzii despre Dunkirk

Dunkirk este, probabil, cel mai bun film regizat de Cristopher Nolan. Da, mi-a plăcut extraordinar de mult trilogia Dark Knight. Da, mi-a plăcut poate chiar și mai mult Interstellar. Ca să nu mai vorbim de Inception. Însă Dunkirk este apogeul carierei sale regizorale. Un film desăvârșit, care își va pune cu siguranță amprenta pe isotria cinematografiei, cel puțin în ceea ce privește peliculele insiprate din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.

Rolul său este de a te transpune pe cea mai nenoricită plajă dintre plaje și de a te face să simți stropul rece de transpirație pe care lupta pentru supraviețuire ți-l stoarce din ceafă. Cristopher Nolan și-a caracterizat filmul ca fiind „o experiență de Realitate Virtuală pentru care nu vei avea nevoie de ochelari”.

Indiferent dacă ești captivat de luptele aeriene, de navele de război, sau de cele civile, Dunkirk ar trebui să satisfacă orice gust, chiar și pe cel mai pretențios. Nolan s-a întrecut pe sine însuși și ne-a adus în sîlile de cinema o ecranizare demnă de unul dintre cele mai importante evenimente care au conturat istoria modernă a lumii. Recomand vizionarea filmului în format IMAX, chiar dacă el nu este o peliculă 3D. Calitatea sunetului este net superioară și vei pleca cu zâmbetul pe buze.

Claudiu Râpan
Articol scris de
Râpan Claudiu
Comentarii
Claudiu Râpan
18:09 / 19.07.2017