În ciuda faptului că în America este legal, conceptul de homeschooling se confruntă cu o lipsă de reglementare în România. În țara noastră, legislația referitoare la școlarizarea la domiciliu este prezentată prin Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5567/2011. Dar care este diferența dintre homeschooling și școala de acasă?
Homeschooling implică faptul că părinții își educă copiii acasă, în loc să-i trimită la o școală publică tradițională sau privată.
Mișcarea homeschooling-ului a început să crească în anii 1970 și este destul de populară astăzi în SUA. În anul școlar 2021-2022, aproximativ 6% dintre copiii în vârstă școlară au fost educați la domiciliu în Statele Unite.
Homeschooling-ul este legal în toate cele 50 de state și în multe țări străine, dar cerințele variază în funcție de locație.
Unele state impun mai puține condiții, iar alte state nu impun deloc reguli; altele solicită revizii de portofoliu, documentare a frecvenței sau teste standardizate la anumite intervale.
În aproape toate zonele țării, părinții nu au nevoie de o diplomă în educație pentru a face homeschooling, dar au nevoie de mentalitatea potrivită.
Spre deosebire de Statele Unite, unde acest sistem este permis în mod general, în România, există doar anumite condiții în care părinții pot opta pentru educația la domiciliu.
În primul rând, homeschooling este procesul prin care părinții îi învață pe copii ceea ce școala ar trebui să îi învețe.
Pe de altă parte, școala de acasă presupune ca elevii și studenții să fie înscriși într-o instituție de învățământ, dar să învețe remote, așa cum s-a întâmplat în pandemie.
Legea românească stabilește că educația obligatorie ar trebui să aibă loc, în principal, în instituțiile de învățământ preuniversitar, cum ar fi școlile, liceele și școlile profesionale.
Cu toate acestea, există excepții care permit părinților să aleagă educația la domiciliu, dar numai în circumstanțe bine întemeiate, cum ar fi motive legate de sănătatea precară a copiilor, convingeri religioase sau activități artistice sau sportive de performanță.
Procesul de a obține aprobarea pentru școala de acasă în România este complex și lung.
Părinții trebuie să solicite o autorizație de la inspectoratul școlar județean sau Inspectoratul municipiului București, autorizație care trebuie reînnoită o dată la doi ani.
Cu toate acestea, obținerea aprobării este doar începutul. Părinții trebuie să elaboreze un plan detaliat care să includă conținutul și metodele de predare, resursele educaționale utilizate și modul de evaluare a progresului copilului.
Copiii educați acasă trebuie evaluați periodic, iar părinții trebuie să prezinte inspectoratului școlar un portofoliu cu documente care să ateste progresul și rezultatele obținute la examenele naționale. Totodată, acești copii trebuie să participe la activități educaționale organizate de școlile de stat sau particulare și să susțină examenele naționale pentru evaluarea finală a claselor a VIII-a și a XII-a.
Citește și: De ce tot mai mulți copii sunt retrași de la școală de părinții lor. Ce se întâmplă în România
Cu toate aceste reglementări, școala de acasă este privită cu reticență de către unii, inclusiv de președintele Federației Părinților, Iulian Cristache, care subliniază că legislația românească nu abordează clar conceptul de homeschooling, ci doar „școala de acasă”.
El adaugă că este necesară o lege foarte clară și o analiză amănunțită pentru a dezvolta acest sistem.
Momentan, Codul Penal prevede, la articolul 380, pedepse și sancțiuni pentru împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu.
„Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor”.
Iulian Cristache subliniază și pericolele sociale ale homeschooling-ului, arătând că copiii ar trebui să fie integrați în societate și să învețe să interacționeze cu ceilalți, pentru a evita izolarea și ruperea de contextul social.
În prezent, în țara noastră nu există un astfel de model de învățământ, pentru că nu este reglementat.
Școala de acasă se referă la copiii care au dificultăți în a învăța de la școala – vorbim despre situații speciale de sănătate sau copii care fac performanță în sport și care nu pot ajunge la cursuri mereu.
Citește și: Se schimbă structura anului școlar? Câte vacanțe ar putea avea elevii din România
Pe de altă parte, conceptul de homeschooling, partea în care părinții îi învață pe copii pe cont propriu, nu este reglementată în România.
Pentru a obține o derogare de la educația tradițională, părinții sunt obligați să parcurgă un proces riguros.
Primul pas constă în obținerea unei autorizații de la Directoratul Academic al Serviciilor Naționale de Educație. În mod evident, această procedură implică completarea unui formular în care părinții sunt solicitați să justifice necesitatea acestei derogări.
Pasul următor presupune furnizarea de informații cu privire la persoanele responsabile pentru educația copilului.
În final, se impune întocmirea unui dosar care să includă diverse documente, printre care acte de identitate, certificate medicale și orice alte dovezi relevante care să ateste incapacitatea reală a copilului de a urma o școală tradițională.