Ce s-ar întâmpla în primele 24 de ore dacă România ar fi atacată. Planul de apărare explicat pe înțelesul tuturor
În contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor de securitate din regiune, tot mai mulți români se întreabă cât de pregătită este țara pentru un eventual scenariu de criză. Specialiștii militari subliniază însă că apartenența României la NATO reprezintă cea mai importantă garanție de securitate, iar planurile de apărare sunt construite tocmai pentru a descuraja orice agresiune. Generalul Ciprian Marin, șeful Statului Major al Forțelor Terestre, a explicat care ar fi prioritățile armatei în primele 24 de ore de la activarea Articolului 5 și ce capacități are România în prezent.
Prima prioritate: apărarea cerului României
Potrivit generalului Ciprian Marin, în primele ore ale unui conflict cea mai importantă misiune ar fi protejarea spațiului aerian și a populației.
„Primul element de care Forțele Terestre au nevoie în primele 24 de ore de la activarea Articolului 5 este rețeaua stratificată de apărare antiaeriană, integrată cu capabilități de război electronic. Această rețea ar asigura protecție pentru populație și un scut tactic pentru acțiunile unităților militare”, a explicat generalul, conform Adevarul.ro.
Pe înțelesul tuturor, acest lucru înseamnă că România ar încerca să intercepteze cât mai rapid dronele, rachetele și aeronavele inamice înainte ca acestea să lovească orașe, baze militare, centrale electrice, poduri sau alte obiective strategice. Odată asigurată protecția aeriană, următorul pas ar fi lovirea țintelor importante ale adversarului.
Generalul Marin a explicat că România s-ar baza pe sisteme de artilerie modernă și pe lansatoarele HIMARS pentru a ataca obiective aflate la distanțe mari.
„Un alt element necesar în primele ore sunt artileria și rachetele cu rază lungă și foarte lungă de acțiune și precizie ridicată”, a precizat acesta.
Aceste sisteme sunt capabile să lovească depozite de muniție, centre de comandă, poziții de artilerie sau alte obiective importante înainte ca acestea să producă efecte asupra teritoriului României.
Cât de repede se pot deplasa trupele
Una dintre întrebările frecvente este dacă România poate muta rapid forțe militare dintr-o parte în alta a țării. Potrivit șefului Forțelor Terestre, transporturile militare au prioritate pe calea ferată și pe drumurile naționale, însă viteza de deplasare depinde de infrastructura existentă.
Podurile, tunelurile, viaductele și capacitatea rețelei feroviare influențează direct mobilitatea militară. Cu toate acestea, generalul consideră că situația s-a îmbunătățit în ultimii ani și că infrastructura rutieră este într-un proces continuu de dezvoltare.
NATO reprezintă principalul avantaj al României
Unul dintre cele mai importante atuuri ale României este apartenența la NATO.
„Prezența pe teritoriul României a comandamentelor și unităților aliate facilitează integrarea rapidă a forțelor”, a explicat generalul Marin.
În practică, acest lucru înseamnă că România nu ar acționa singură. Forțele aliate aflate deja în țară ar participa imediat la apărare, iar alte trupe și echipamente ar începe să sosească din statele membre NATO.
Lecțiile învățate din războiul din Ucraina
Conflictul din Ucraina a schimbat radical modul în care armatele moderne privesc câmpul de luptă. Dronele au devenit unele dintre cele mai importante arme, iar România încearcă să se adapteze acestei realități.
Generalul Ciprian Marin a confirmat că există programe pentru dotarea unităților cu drone și sisteme de bruiaj capabile să combată aparatele fără pilot ale adversarului.
„Un prim pas pe care îl urmărim este acela de a crea, la nivelul fiecărei structuri, nuclee de expertiză în privința operării dronelor”, a declarat acesta.
În viitor, dronele ar putea ajunge până la nivelul grupelor și plutonelor de infanterie.
Unde este vulnerabilă Armata Română
Deși România a investit masiv în ultimii ani în tehnică militară modernă, există și puncte sensibile. Generalul Marin a indicat două probleme majore: dificultatea de a atrage suficienți tineri către cariera militară și ritmul lent al unor programe de înzestrare.
Pe de altă parte, Armata Română dispune deja de sisteme moderne precum HIMARS, drone Bayraktar, obuziere K9 aflate în proces de introducere și programe pentru noi sisteme antiaeriene.
Ar putea România rezista până la sosirea aliaților? Aceasta este una dintre cele mai des întâlnite întrebări în spațiul public. Răspunsul generalului este clar:
„Forțele Terestre sunt încadrate, echipate și instruite pentru a fi în măsură să reziste unei agresiuni externe în conformitate cu planurile naționale și aliate.”
De ce îi preocupă pe români acest scenariu
De la începutul războiului din Ucraina, întrebările legate de securitatea României au devenit tot mai frecvente. Apariția dronelor rusești în apropierea granițelor NATO, exercițiile militare desfășurate în regiunea Mării Negre și imaginile venite de pe front au alimentat îngrijorările unei părți a populației.
Experții atrag însă atenția că existența unor planuri de apărare nu înseamnă că un conflict este iminent. Toate statele membre NATO au scenarii detaliate pentru situații de criză, iar acestea sunt actualizate permanent tocmai pentru a preveni surprizele și pentru a asigura o reacție rapidă dacă ar apărea o amenințare. România beneficiază de protecția celei mai puternice alianțe militare din lume, iar orice analiză privind apărarea țării trebuie privită prin această perspectivă.
Un scenariu analizat, nu un motiv de panică
Deși întrebarea „ce s-ar întâmpla dacă România ar fi atacată?” apare tot mai des în spațiul public, militarii subliniază că rolul planurilor de apărare este tocmai acela de a preveni și descuraja astfel de situații. Investițiile în sisteme Patriot, HIMARS, Abrams, drone, apărare antiaeriană și cooperarea permanentă cu aliații NATO au crescut semnificativ capacitatea de reacție a României în ultimii ani.
Mesajul transmis de conducerea Forțelor Terestre este că România nu se bazează pe improvizație, ci pe planuri elaborate împreună cu partenerii din NATO. În acest context, discuțiile despre primele 24 de ore ale unui conflict trebuie privite ca o explicație a modului în care funcționează mecanismele de apărare ale statului, nu ca un semnal că un război ar fi iminent.