Adevăruri despre telefoane pe care producătorii nu vor să le știi

Sunt sute de producători de telefoane și sunt câțiva foarte mari. Fie că e vorba de telefoane cu Android, iOS sau Windows, fie că folosesc alte sisteme, sunt câteva adevăruri pe care ar trebui să le știi și să nu te lași cucerit de limbajul marketingului.

Niciun telefon nu e perfect și nici nu va fi, dar vor fi mereu acele dispozitive care îți sunt utile ție și merită banii. Pentru cineva este un iPhone, altcineva preferă un smartphone de la Meizu sau Xiaomi, iar o altă categorie adoră telefoanele Microsoft. În esență, toate aceste dispozitive sunt la fel.

Fiecare are un ecran de anumite diagonale și rezoluții, folosesc AMOLED sau LCD de la diverși producători, au camere capabile să filmeze și să facă poze la rezoluții destul de mari și folosesc un set de aplicații pe care majoritatea utilizatorilor le vor. Apoi, vine rafinarea designului, calitatea materialelor și software-ului, dar și modul în care un telefon e promovat.

În timp ce telefoanele producătorilor din China oferă cel mai bun raport între dotări și preț, Apple oferă un ecosistem de servicii și suport. Așa cum telefoanele sunt similare, așa sunt și anumite minciuni spuse despre ele. Sau dacă nu minciuni, sunt omisiuni ori înfrumusețări ale adevărului. Acestea sunt cinci dintre cele mai populare.

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale 2024. Orarul secțiilor din țară și diaspora

Apare o nouă firmă pe piața RCA din România. Ce prețuri propune și care este originea companiei

Kile de megapixeli degeaba

Sony este cel mai de succes producător de senzori pentru camerele foto de pe telefoane. Când vezi camere de 13 sau 20 de megapixeli, sunt șanse foarte mari ca Sony să fie furnizorul și nu-i nimic rău. Trebuie să știi însă că megapixelii sunt doar o parte din poveste, procesarea pozei de către aplicație este a doua.

Cum am zis și în articolul despre Instagram, dar și în cel în care prezentam pozele realizate cu un telefon cu doar 1,2 megapixeli, ai nevoie de cel puțin 8 megapixeli. Raționamentul este următorul: dacă cea mai mare rezoluție disponibilă pe televizoare și monitoare (în curând și pe telefoane) este 4K, atunci trebuie ca telefonul tău să fie capabil să facă poze de cel puțin 4K, adică 8 megapixeli.

[related]

Ține cont că pozele de pe Facebook, Instagram și aplicații de chat au sub 3-4 megapixeli, în cele mai bune cazuri. Desigur că sunt telefoane, ca Samsung Galaxy S6 sau Lumia 930, care au 16 sau 20 de megapixeli și fac poze foarte bune, dar nu ține de numărul megapixelilor, ci de software. De asemenea, este esențială stabilizarea optică (nu digitală!) de care dispun telefoane precum Galaxy S6, LG G4, Lumia 930 sau Huawei P8. Și HTC One M9 are 20 de megapixeli, dar o performanță deloc de lăudat.

Spațiu intern mic, dar ai card microSD

După cum scrie și PhoneArena, aceasta este o „minciună” des spusă de producători. Ai telefoane cu 4, 8 sau 16GB spațiu intern de stocare, dar ai un slot pentru card microSD. Acest card nu este util decât la muzică și videoclipuri, căci nici până în prezent (poate Android M schimbă asta) Android nu instalează aplicații pe card și nici dezvoltatorii nu le-au optimizat pentru așa ceva.

Apoi, după cum a explicat și Samsung, un card microSD este lent pentru că utilizatorii nu dau bani pe unul mai bun. Iată o listă de carduri microSD care merită, au viteze mari de scriere și citire și cantitate mare de stocare, dar prețul începe de la 200 de lei. Dacă vrei să filmezi 4K pe așa dispozitive, cel mai probabil vei fi dezamăgit și vei da vina pe telefon. Memoria flash (folosită pentru spațiul intern de stocare) este mereu de preferat.

Calitatea ecranului și rezoluția acestuia

Când Apple a introdus ecranul Retina pe iPhone 4, a spus că omul nu poate vedea cu ochiul liber decât puțin peste 300 de pixeli per inci. Asta înseamnă densitatea pixelilor pe 2,5 centimetri pătrați. În prezent, cea mai mare densitate este pe Galaxy S6 care pe un ecran de 5,1 inci are rezoluție QuadHD „tradusă” în 577 pixeli per inci.

Calitatea ecranului este foarte bună, am spus asta și în review, dar nu doar datorită rezoluției. Motorola Moto X (2014), spre exemplu, are un ecran de 5,2 inci la rezoluție full HD cu o densitate de 424 pixeli per inci. Folosește tot AMOLED, dar un panou de mai slabă calitate pe lângă Super-AMOLED de la Samsung. Deși nu discerni, în situații obișnuite de folosire și nu sub microscop, pixelii, tehnologia ecranului face diferența.

Același este cazul între panourile LCD (HTC, Apple și LG folosesc această tehnologie) și AMOLED. De asemenea, producătorii se laudă cu o mai bună reproducere a culorilor, dar n-o vei sesiza decât când aplicațiile sunt optimizate, iar cele mai multe din magazinele cu aplicații nu sunt. PhoneArena notează că sistemul în care sunt create aplicațiile este sRGB, este standard și nu îți va pune în valoare panoul mult lăudat al telefonului tău

Mai degrabă fii atent la cum reproduce nuanța de alb. Meizu MX4, de exemplu, avea o tentă galbenă, iar Google Nexus 6 avea una roz. Alte telefoane au culori reci, cum ar fi OnePlus One.

Diferențe între procesoarele cu patru, șase sau opt nuclee

Cele mai populare procesoare în 2015 sunt cele cu opt nuclee. Samsung cu Exynos și Qualcomm cu Snapdragon au modele care îți oferă opt nuclee, dar împărțite între două procesoare a câte patru. Un procesor quad-core din acest sistem este dedicat consumului redus de energie, funcționând la frecvență mai mică, iar al doilea este dedicat performanței, având frecvență mai mare.

În esență, tu ai tot un telefon cu patru nuclee, doar că uneori consumă mai puțin pentru că nu ai nevoie de mai multă putere. LG G4 are un hexa-core, două dintre nuclee fiind dedicate consumului redus de energie. Apoi, este MediaTek cu un procesor cu opt nuclee, toate rulând la aceeași frecvență. Consumul de energie este, desigur, mai ridicat. Tot MediaTek mai pregătește un procesor cu șase nuclee. În final, este Apple care încă are pe iPhone 6 un dual-core.

Procesoarele acestea sunt relevante abia când sunt satisfăcute două reguli: software-ul este optimizat pentru ele (vezi Apple și iOS) și când producătorul dedică timp, bani și ingineri dezvoltării lui. În acest din urmă caz sunt două exemplu. Procesorul Samsung din Galaxy S6 este cel mai bun, atât prin consum, cât și prin performanță, pe când Qualcomm Snapdragon 810 și-a câștigat un renume prin problema supraîncălzirii. La suprafață sunt două octa-core, dar asta nu e suficient. Ca la megapixeli și aici e, mai des decât ar trebui, un joc al numerelor mari.

Problema actualizărilor sistemului de operare

Sunt trei cazuri aici și fiecare producător se achită într-un fel sau altul. Cel mai bine stă Apple, care controlează întreaga platformă. iOS ajunge și pe dispozitiv vechi de cinci ani, cum e cazul cu iPad 2 și iOS 9. Urmează Microsoft care oferă Windows Phone tuturor telefoanelor, deși nu vor avea acces la întreaga suită de funcționalități sau la toate aplicațiile din Windows Store. Totuși, actualizarea se face pe parcursul câtorva luni, uneori apar probleme, dar este o soluție între iOS și Android.

Când vine vorba de Android, peisajul este de coșmar și sunt doar două reguli valabile: producătorul face ce vrea și cu cât este mai ieftin telefonul, cu atât mai greu vine actualizarea. LG și Motorola s-au mișcat foarte repede în 2014, livrând Android Lollipop către telefoanele de vârf. Samsung a venit mai greu, apoi Sony și HTC. Ține cont că atunci când alegi un telefon îl alegi și cu software. Poate nu-ți pasă de cele mai noi versiuni, dar acestea nu sunt doar un moft, ci aduc optimizări sau repararea unor probleme.

Soluția este simplă în lumea Android: alege mereu un model de vârf. Poate nu de anul acesta, dar de acum un an sau doi, căci și dacă producătorul nu livrează actualizarea, sunt utilizatori entuziaști care fac treaba asta. E mai mult de muncă, dar este o soluție. Altfel, Apple încă rămâne rege la acest capitol și ar putea fi concurată de Microsoft cu Windows 10.