Când primești bani pentru concediul de odihnă neefectuat. Regula pe care mulți angajați nu o cunosc

Când primești bani pentru concediul de odihnă neefectuat. Regula pe care mulți angajați nu o cunosc
Imagine reprezentativă de ilustrație

Concediul de odihnă anual este un drept garantat tuturor salariaților din România și, în mod normal, acesta trebuie efectuat, nu înlocuit cu bani. Cu toate acestea, există o situație clar prevăzută de legislația muncii în care zilele de concediu rămase nefolosite se transformă într-o sumă de bani ce trebuie plătită de angajator. Regula este prevăzută de Codul muncii, însă mulți angajați nu cunosc condițiile în care pot beneficia de această compensare și nici modul în care se calculează indemnizația.

Concediul de odihnă nu poate fi plătit în timpul contractului de muncă

Codul muncii stabilește că zilele de concediu de odihnă nu pot fi compensate în bani atât timp cât contractul individual de muncă este în desfășurare. Cu alte cuvinte, dacă salariatul este încă angajat, acesta trebuie să își efectueze concediul de odihnă și nu poate solicita plata zilelor rămase în locul efectuării lor.

Există însă o excepție expres prevăzută de lege. Compensarea în bani este permisă exclusiv în momentul încetării contractului individual de muncă, indiferent de motivul încetării acestuia.

Astfel, dacă raporturile de muncă se încheie prin demisie, concediere, pensionare sau prin acordul părților, angajatorul este obligat să plătească toate zilele de concediu de odihnă cuvenite și neefectuate până la data încetării contractului.

În cazul în care concediul nu a fost efectuat într-un anumit an, acesta nu se pierde automat. Angajatorul are obligația de a acorda zilele de concediu rămase într-un termen de maximum 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu.

Cum se stabilește suma primită pentru concediul neefectuat

Calculul indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat se face în funcție de două elemente: numărul zilelor rămase și indemnizația zilnică.

Mai întâi sunt stabilite zilele de concediu care nu au fost utilizate. În acest calcul intră zilele cuvenite până la data încetării contractului, eventualele zile reportate din anii anteriori și se scad zilele deja efectuate.

Concediul se calculează în zile lucrătoare, iar sărbătorile legale nu sunt incluse.

Ulterior se stabilește indemnizația zilnică. Aceasta reprezintă media veniturilor salariale din ultimele trei luni, împărțită la numărul zilelor lucrătoare din aceeași perioadă.

La calcul sunt luate în considerare salariul de bază și sporurile permanente, cum este, de exemplu, sporul de vechime. În schimb, primele acordate ocazional și tichetele de masă nu sunt incluse în această medie.

Valoarea finală rezultă prin înmulțirea indemnizației zilnice cu numărul zilelor de concediu rămase neefectuate.

Ce obligații are angajatorul și ce poate face salariatul

Legislația muncii stabilește în mod clar obligațiile angajatorului în ceea ce privește concediul de odihnă.

Acesta trebuie să acorde concediul anual, să permită reportarea zilelor în termenul prevăzut de lege și, dacă raporturile de muncă încetează, să plătească integral toate zilele de concediu rămase neefectuate.

Neplata acestor drepturi sau întârzierea achitării lor reprezintă o încălcare a prevederilor Codului muncii.

În cazul în care angajatorul nu își respectă obligațiile, salariatul poate depune o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Procedura este gratuită și nu necesită reprezentare prin avocat.

O altă variantă este introducerea unei acțiuni în instanță pentru recuperarea sumelor datorate. Termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de cereri este de trei ani de la data încetării contractului individual de muncă.

Alte zile libere plătite prevăzute de lege

Pe lângă concediul de odihnă anual, legislația prevede și acordarea unor zile libere plătite pentru anumite evenimente familiale.

Salariatul beneficiază de cinci zile libere plătite la căsătorie, de trei zile în cazul nașterii sau căsătoriei unui copil și de trei zile în situația decesului unei rude până la gradul al doilea.

În mediul privat, numărul acestor zile poate diferi în funcție de regulamentul intern sau de prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil.