Un microreactor nuclear a zburat cu un avion militar în SUA, ca să arate că energia poate fi „dusă” oriunde

Un microreactor nuclear a zburat cu un avion militar în SUA, ca să arate că energia poate fi „dusă” oriunde
Forțele Aeriene ale SUA au făcut primul transport aerian al unui mini-reactor nuclear de nouă generație cu un C-17, mutând opt componente modulare, în cadrul unei operațiuni comune Apărare Energie.

Într-o demonstrație pe care oficialii americani o prezintă drept un pas important pentru energia nucleară „rapidă”, Statele Unite au transportat pentru prima dată pe calea aerului un microreactor nuclear cu un avion cargo militar C-17. Reactorul, construit de compania Valar Atomics, a fost mutat din California la Hill Air Force Base, în Utah, fără combustibil nuclear, tocmai pentru a arăta că un astfel de sistem ar putea fi dus relativ repede acolo unde e nevoie de electricitate, fie în scopuri militare, fie civile.

La bord s-au aflat inclusiv șeful Departamentului Energiei, Chris Wright, și un înalt oficial al Pentagonului, Michael Duffey, care au descris operațiunea ca pe o demonstrație de logistică și tehnologie. Mesajul lor e simplu: dacă poți transporta un reactor compact cu avionul, teoretic poți furniza energie în zone izolate sau în puncte strategice fără să depinzi de convoaie de combustibil.

De ce mizează Washingtonul pe reactoare mici și „portabile”

Microreactoarele sunt promovate ca o alternativă la generatoarele diesel, mai ales în zone greu accesibile sau în situații în care aprovizionarea cu combustibil devine riscantă ori prea scumpă. Ideea e tentantă pentru armată: mai puține transporturi, mai puține vulnerabilități, autonomie energetică mai mare pentru baze și operațiuni desfășurate departe de infrastructura clasică.

Contextul politic contează și el. Administrația Trump a împins în ultimii ani o accelerare a proiectelor nucleare de dimensiuni mici, în paralel cu argumentul că cererea de energie crește (inclusiv din cauza centrelor de date și a competiției tehnologice). În acest cadru, Departamentul Energiei are ca țintă ca trei astfel de reactoare să atingă „criticitatea” până pe 4 iulie 2026, adică momentul în care reacția nucleară poate deveni autosusținută.

Ce poate microreactorul și unde apar marile semne de întrebare

Reactorul transportat acum, descris ca fiind puțin mai mare decât un minivan, ar putea ajunge la o putere maximă de circa 5 megawați, ceea ce compania spune că ar echivala, orientativ, cu energia necesară pentru aproximativ 5.000 de locuințe. Planul anunțat este ca sistemul să înceapă testele în iulie 2026 la puteri mult mai mici, urmând să crească treptat, iar compania să vizeze vânzări „pe bază de test” din 2027 și comercializare completă în 2028.

Problema e că entuziasmul nu anulează întrebările incomode. Critici din zona siguranței nucleare și a politicilor publice, precum Edwin Lyman de la Union of Concerned Scientists, susțin că microreactoarele ar putea produce energie la costuri mai mari decât reactoarele mari, dar și decât sursele regenerabile, iar deșeurile radioactive rămân o poveste nerezolvată. În paralel, Departamentul Energiei spune că discută cu mai multe state, inclusiv Utah, despre opțiuni de reprocesare a combustibilului sau depozitare permanentă, însă tocmai aici e marea dispută: tehnologia poate fi mutată rapid, dar „coada” deșeurilor rămâne pe termen foarte lung.