Coperto, kuver sau couvert, taxa care îi surprinde pe români în vacanță. Ce este și de ce apare mereu pe bonul primit la restaurante
Te așezi la o terasă în Italia, Grecia sau Portugalia, comanzi două feluri de mâncare și câteva băuturi, iar la final descoperi pe nota de plată o sumă pe care nu îți amintești să o fi cerut. Poate apărea sub denumirea „coperto”, „couvert” sau sub forma unor produse aduse automat la masă și facturate separat. Pentru mulți turiști români este o surpriză, însă practica există de zeci de ani în anumite țări europene și nu trebuie confundată cu bacșișul.
- Ai primit pâine fără să o comanzi? S-ar putea să apară pe bon
- În Italia apare „coperto”, o taxă calculată pentru fiecare persoană
- Kuverul, bacșișul și taxa de serviciu sunt trei lucruri diferite
- Spania și Franța au reguli și obiceiuri diferite
- De ce nu întâlnim frecvent această taxă în România
- De ce restaurantele cer bani pentru o masă deja pregătită
Ai primit pâine fără să o comanzi? S-ar putea să apară pe bon
Una dintre cele mai frecvente situații apare imediat după ce turiștii se așază la masă. Ospătarul aduce pâine, unt, măsline, apă sau mici aperitive înainte ca preparatele comandate să fie servite. Pentru un român, gestul poate părea un mic bonus oferit de restaurant. În realitate, în anumite țări aceste produse pot fi taxate separat.
În Portugalia, de exemplu, sistemul este cunoscut sub denumirea de „couvert”. Pâinea, untul, măslinele sau alte gustări aduse la începutul mesei pot avea un preț separat. Clientul nu este obligat să le consume și le poate refuza dacă nu le dorește.
Situații asemănătoare pot fi întâlnite în Grecia, unde pâinea sau alte produse aduse automat pot apărea separat pe nota de plată, în funcție de politica localului. Tocmai de aceea, înainte să începi să le consumi, este util să întrebi simplu dacă sunt incluse sau se plătesc.
În Italia apare „coperto”, o taxă calculată pentru fiecare persoană
Cel mai cunoscut exemplu este cel din Italia. În multe restaurante, turiștii descoperă pe bon termenul „coperto”, urmat de o sumă calculată în funcție de numărul persoanelor așezate la masă. Dacă un restaurant percepe, de exemplu, câțiva euro coperto pentru fiecare client, o familie de patru persoane va plăti taxa de patru ori. Costul poate acoperi pregătirea mesei, tacâmurile, vesela, șervețelele, pâinea sau alte elemente asociate servirii.
Important este că această sumă nu reprezintă bacșișul ospătarului. Coperto este stabilit de restaurant și apare separat pe nota de plată.
În Italia, existența taxei trebuie comunicată clientului înainte de comandă, de regulă prin informațiile afișate în meniu. Din acest motiv, turiștii ar trebui să verifice partea de jos sau ultimele pagini ale meniului, unde pot apărea mențiuni privind costurile suplimentare.
Kuverul, bacșișul și taxa de serviciu sunt trei lucruri diferite
Confuzia apare frecvent pentru că un client poate vedea mai multe tipuri de costuri asociate aceleiași mese. Kuverul este legat de locul pregătit pentru client și de serviciile de bază ale mesei. Termenul provine din francezul „couvert”, folosit inițial pentru a desemna farfuria, tacâmurile, paharul și celelalte obiecte pregătite pentru o persoană.
Bacșișul este, în principiu, suma pe care clientul decide să o lase suplimentar pentru serviciul primit. Taxa de serviciu, cunoscută uneori sub denumirea de „service charge”, este un cost stabilit de restaurant și poate fi calculat procentual în raport cu valoarea consumației.
Prin urmare, faptul că ai plătit coperto nu înseamnă automat că ai achitat și bacșișul, după cum nici o taxă de serviciu nu este neapărat același lucru cu taxa pentru pregătirea mesei.
Spania și Franța au reguli și obiceiuri diferite
În Spania nu există un sistem național identic cu „coperto” din Italia, însă turiștii pot întâlni restaurante care facturează separat anumite produse aduse la masă.
Pâinea, măslinele sau mici aperitive pot ajunge pe nota de plată chiar dacă au fost aduse înainte de comandă. Cel mai simplu este ca turistul să verifice meniul sau să întrebe ospătarul înainte de a le consuma.
În Franța, cuvântul „couvert” are o puternică legătură istorică cu ideea de loc pregătit pentru client. În restaurantele moderne, serviciul este de regulă inclus în prețurile afișate, astfel că sistemul nu funcționează în mod obișnuit precum coperto-ul italian. Termenul poate fi întâlnit însă în contexte gastronomice sau în exprimări tradiționale.
De ce nu întâlnim frecvent această taxă în România
Românii sunt surprinși de coperto sau couvert tocmai pentru că restaurantele din țară nu au o tradiție generalizată a taxării fiecărei persoane pentru locul ocupat la masă. Clientul este obișnuit să plătească preparatele și băuturile comandate, iar la final poate decide dacă lasă bacșiș. Din acest motiv, o sumă suplimentară trecută pe bon poate fi percepută imediat drept o taxă ascunsă.
În industria HoReCa din România au existat mai degrabă discuții despre taxele de rezervare sau garanțiile cerute pentru blocarea unei mese. Acestea au însă un scop complet diferit. Restaurantul încearcă să se protejeze de clienții care fac rezervări și nu se mai prezintă, lăsând masa neocupată într-un interval în care ar fi putut primi alți consumatori.
De ce restaurantele cer bani pentru o masă deja pregătită
Din perspectiva restaurantelor, cheltuielile încep înainte ca primul fel de mâncare să ajungă la client. Masa trebuie curățată și pregătită, vesela și tacâmurile sunt folosite și spălate, iar personalul deservește clientul indiferent dacă acesta comandă o cafea sau o cină completă.
Susținătorii sistemului spun că o taxă separată permite restaurantelor să acopere o parte din aceste costuri fixe fără să le distribuie în prețul fiecărui preparat. Criticii consideră însă că toate cheltuielile ar trebui incluse direct în prețurile din meniu, astfel încât turistul să știe de la început cât îl va costa masa.
Pentru românii care pleacă în vacanță, regula cea mai simplă este să nu presupună că pâinea, apa, măslinele sau aperitivele aduse automat sunt gratuite. Termeni precum „coperto”, „couvert” sau „service charge” merită verificați înainte de comandă, iar dacă pe bon apare o poziție necunoscută, clientul poate cere explicații. Uneori, diferența dintre o masă fără surprize și o discuție neplăcută la final stă într-o singură întrebare pusă ospătarului înainte de a gusta pâinea de pe masă.