Un crater de asteroid ascuns sub un stat american ar putea avea legătură cu una dintre marile extincții ale Pământului

Un crater uriaș ascuns sub localitatea Ames din Oklahoma a fost datat cu aproape 100 de milioane de ani mai recent decât se credea până acum. Noua vârstă îl plasează în urmă cu aproximativ 370 de milioane de ani, într-un moment care coincide cu una dintre marile extincții din istoria Pământului.

Craterul Ames are un diametru de aproximativ 16 kilometri și se află la circa 2,7 kilometri sub suprafață, acoperit de straturi de roci sedimentare. Structura nu a fost identificată până în 1991, când măsurătorile seismice au indicat existența unei formațiuni circulare îngropate în adâncime, scrie Space.com.

Craterul Ames a fost asociat inițial cu o ploaie de asteroizi

Prima estimare privind vârsta craterului s-a bazat pe o fosilă descoperită într-o rocă din interiorul structurii. Era vorba despre un dinte de conodont, o creatură marină asemănătoare unei anghile, care a trăit în urmă cu sute de milioane de ani.

Fosila a fost asociată cu perioada Ordovicianului, ceea ce a dus la concluzia că impactul care a format craterul ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 467,5 milioane de ani. Această perioadă coincide cu ceea ce este cunoscut drept Evenimentul Meteoritic Ordovician, o etapă în care numeroase fragmente rezultate din dezintegrarea unui asteroid au lovit Pământul.

Aproape două duzini de cratere atribuite acestui eveniment au fost identificate în diferite regiuni ale planetei, toate situate într-o zonă aflată la mai puțin de 30 de grade de Ecuator. Distribuția lor a alimentat ipoteza că un asteroid s-ar fi fragmentat, iar resturile ar fi format un fel de inel în jurul Pământului înainte de a lovi suprafața.

O nouă analiză schimbă însă povestea craterului din Oklahoma. O echipă condusă de Elizabeth Catlos, de la University of Texas at Austin, a stabilit că structura are aproximativ 370 de milioane de ani. Prin urmare, impactul nu ar mai aparține perioadei Ordovicianului, ci unei etape mult mai târzii din istoria planetei.

Cristalele de zircon au schimbat vârsta craterului

Noua datare se bazează pe cristale de zircon, minerale care pot funcționa ca adevărate ceasuri geologice. Atunci când se formează, zirconul conține uraniu și toriu, dar foarte puțin sau deloc plumb. În timp, izotopii radioactivi ai uraniului se descompun și produc plumb, iar raportul dintre aceste elemente poate fi folosit pentru stabilirea vârstei cristalului.

Vezi și:

Asteroidul a ucis dinozaurii, dar nu a „inventat” tonul: adevărul despre peștele uriaș cu sânge cald

China a fotografiat „luna falsă” a Pământului: imaginea care poate complica o misiune istorică

Impactul care a format craterul Ames a generat suficientă presiune pentru a produce noi cristale de zircon. Cercetătorii au analizat aceste cristale împreună cu specialiști de la NASA Johnson Space Center, folosind tehnici precum catodoluminescența și difracția electronilor retroîmprăștiați.

Rezultatele au indicat în mod repetat aceeași vârstă mai recentă. „Indiferent de tehnica folosită, rezultatul indica acest semnal mai tânăr”, a explicat Catlos.

Dinte­le de conodont nu contrazice neapărat noua datare. Cel mai probabil, fosila se afla deja în roca afectată de impact cu mult timp înainte ca asteroidul să lovească zona. Forța coliziunii a amestecat ulterior materialele din regiune, iar dintele a ajuns în rocile asociate craterului.

Noua interpretare mută astfel craterul Ames dintr-un eveniment cosmic în altul. Catlos a descris cercetarea ca pe o schimbare importantă în cronologia impacturilor: craterul este scos din lista structurilor asociate cu Evenimentul Meteoritic Ordovician și plasat în perioada extincției de la sfârșitul Devonianului.

Impactul coincide cu o extincție majoră

În urmă cu aproximativ 370 de milioane de ani, Pământul a trecut prin extincția de la granița Frasnian-Famennian, cunoscută și drept extincția din Devonianul târziu. Evenimentul a dus la dispariția unei proporții estimate la aproximativ 40% din formele de viață marină.

Asta nu înseamnă însă că asteroidul care a creat craterul Ames a fost singura cauză sau chiar cauza principală a extincției. Dimensiunea impactului nu ar fi fost suficientă, de una singură, pentru a produce o dispariție atât de amplă.

Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații pentru extincția din acea perioadă. Printre ele se numără scăderea nivelului de oxigen, activitatea vulcanică extremă și chiar explozia unei supernove relativ apropiate. Este posibil ca mai multe asemenea fenomene să fi acționat simultan și să fi amplificat efectele asupra ecosistemelor marine.

Legătura dintre crater și extincție este, prin urmare, una de sincronizare geologică și de posibilă contribuție, nu o dovadă că impactul a provocat singur catastrofa biologică.

Un crater care continuă să producă petrol și gaze

La momentul impactului, teritoriul care astăzi corespunde statului Oklahoma se afla sub o mare puțin adâncă. În milioanele de ani care au urmat, peste crater s-au depus aproximativ 2,7 kilometri de roci sedimentare, ascunzând complet structura.

Impactul a fracturat însă scoarța terestră de sub crater, iar aceste fisuri au devenit ulterior căi prin care petrolul și gazele naturale au putut migra spre suprafețe exploatabile. Sondele au ajuns la zăcăminte aflate la aproximativ trei kilometri adâncime.

Din 1991, zona craterului Ames a produs aproximativ 17,4 milioane de barili de petrol și 79,5 miliarde de picioare cubice de gaze naturale, echivalentul a aproximativ 2,25 miliarde de metri cubi.

Danny Stockli, decan al Jackson School of Geosciences din cadrul University of Texas at Austin și coautor al studiului, consideră că analiza zirconului ar putea fi utilă și pentru alte cratere de impact. Aceste cristale oferă cercetătorilor o metodă prin care pot reconstrui mai precis momentul unor impacturi produse în trecutul îndepărtat al planetei și pot îmbunătăți cronologia marilor evenimente geologice.

A cumpărat o casă, dar nu știa ce se ascunde în pod. Descoperirea făcută după șase luni: „O capsulă a timpului”