„Umbra” uriașă de pe Marte care se întinde de 50 de ani. Misterul din Utopia Planitia îi pune pe gânduri pe cercetători

Marte continuă să ofere surprize chiar și într-o epocă în care planeta roșie este fotografiată constant de sonde și orbitere. De această dată, atenția astronomilor s-a mutat asupra unei pete întunecate uriașe din regiunea Utopia Planitia, o formațiune care pare să se extindă lent, dar constant, de aproape jumătate de secol. Noile imagini publicate de Agenția Spațială Europeană și citate de LiveScience arată că această „umbră” a avansat vizibil față de poziția în care fusese observată pentru prima dată în 1976 de sondele Viking ale NASA.

Cercetătorii știu, în linii mari, ce este această pată: un teren acoperit cu materiale vulcanice închise la culoare, inclusiv cenușă și roci bogate în minerale precum olivina și piroxenul, rămase în urmă din erupții foarte vechi, dintr-o perioadă în care Marte nu era încă o lume geologic „moartă”. Ce nu pot explica încă limpede este mecanismul exact prin care această zonă întunecată continuă să se extindă atât de mult în timp.

Fenomenul este cu atât mai interesant cu cât nu vorbim despre o schimbare observată pe parcursul câtorva luni, ci despre o transformare lentă, urmărită în imagini realizate pe durata a 50 de ani. Conform datelor prezentate de ESA și reluate de presa științifică, unele porțiuni ale marginii sudice a petei s-au deplasat cu cel puțin 320 de kilometri spre sud, ceea ce ar sugera o rată medie de extindere de aproximativ 6,5 kilometri pe an.

Ce este, de fapt, „umbra” uriașă de pe Marte

La prima vedere, pata întunecată din Utopia Planitia ar putea părea o simplă iluzie optică sau o zonă aflată în umbră. În realitate, este vorba despre un strat de materiale vulcanice mai închise la culoare decât terenul din jur. Regiunea în care se află este una dintre cele mai mari câmpii de pe Marte, având aproximativ 3.300 de kilometri lățime, în emisfera nordică a planetei. Tocmai relieful relativ plat al acestei zone face ca schimbările de suprafață să fie mai ușor de observat comparativ cu alte regiuni mai accidentate.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Primele imagini ale acestei formațiuni au fost realizate în 1976, la scurt timp după sosirea sondelor Viking pe Marte. Noile fotografii obținute de Mars Express în 2024 și publicate pe 15 aprilie 2026 arată clar că zona întunecată este mai extinsă decât în trecut. ESA vorbește explicit despre „cenușă care se târăște” pe suprafața marțiană, o formulare care surprinde foarte bine natura lentă, dar persistentă, a fenomenului.

Oamenii de știință sunt destul de siguri că vânturile marțiene joacă un rol central. Marte este cunoscută pentru curenții de aer capabili să ridice și să mute praf fin pe distanțe mari, remodelând constant aspectul suprafeței. Totuși, aici apar două scenarii posibile. Primul este că materialul vulcanic închis la culoare este efectiv transportat și redistribuit de vânt. Al doilea este că praful gălbui-roșiatic care acoperea anterior acea zonă este spulberat, lăsând la vedere terenul întunecat de dedesubt. ESA spune clar că, în acest moment, nu există suficiente dovezi pentru a stabili care dintre cele două ipoteze este cea corectă.

De ce Utopia Planitia rămâne una dintre cele mai fascinante regiuni de pe planeta roșie

Utopia Planitia nu este importantă doar din cauza acestei pete misterioase. Regiunea are o istorie specială în explorarea lui Marte. Aici a aterizat Viking 2 în 1976, unde a desfășurat experimente biologice până în 1980. Tot aici a coborât și roverul chinez Zhurong în 2021, înainte să își înceteze activitatea în 2023. Datele culese de Zhurong au fost folosite de cercetători pentru a susține ideea că această câmpie ar fi fost cândva acoperită de un ocean uriaș, unul dintre cele mai mari de pe Marte.

Mai mult, Utopia Planitia este interesantă și prin fisurile sale geologice, așa-numitele grabene, dar și prin posibilitatea existenței unei cantități semnificative de gheață îngropată sub suprafață. Toate aceste detalii fac din regiune un loc esențial pentru înțelegerea trecutului climatic și geologic al planetei. Cu alte cuvinte, „umbra” care se extinde nu este doar o curiozitate vizuală, ci încă un semn că Marte rămâne o lume dinamică, chiar dacă la scară umană schimbările sale par lente.

Faptul că oamenii de știință încă nu pot explica precis ce determină această extindere spune multe despre cât de multe necunoscute mai ascunde planeta roșie. Avem imagini, comparații pe termen lung și ipoteze plauzibile, dar nu și un verdict clar. Iar tocmai această incertitudine face povestea și mai captivantă: după decenii de observații, Marte continuă să-și păstreze secretele și să ofere mistere care nu pot fi rezolvate dintr-o singură privire.