Tot mai mulți români pleacă din Spania și se reîntorc în România. Cum explică fenomenul care ia amploare cunoscutul economist Andrei Caramitru

ACTUALITATE
Tot mai mulți români pleacă din Spania și se reîntorc în România. Cum explică fenomenul care ia amploare cunoscutul economist Andrei Caramitru
Imagine arhivă. foto: Profimedia

Numărul românilor din Spania a scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ un milion la circa 650.000, iar o parte dintre aceștia au ales să revină în țară. Fenomenul este analizat de economistul Andrei Caramitru, care vorbește despre un „paradox” economic și social ce schimbă dinamica migrației românești.

Într-un mesaj publicat pe Facebook, Caramitru susține că diferențele financiare dintre România și țări precum Spania sau Italia nu mai sunt atât de mari precum în urmă cu 10-15 ani, mai ales dacă se ia în calcul raportul dintre salarii și costul chiriilor.

Salarii apropiate, chirii sufocante. „Paradoxul” care schimbă calculele

Potrivit economistului, un român cu venituri medii în Spania sau Italia câștigă, în general, între 1.000 și 1.500 de euro pe lună. Însă chiriile au ajuns la niveluri foarte ridicate: aproximativ 800 de euro pentru un apartament cu două camere într-un oraș mic și peste 1.000 de euro în marile orașe.

În aceste condiții, spune Caramitru, dacă se compară venitul rămas după plata chiriei în orașele „viabile economic” din România, diferența nu mai este atât de mare, iar în unele cazuri poate fi chiar în favoarea celor care rămân în țară.

„În teorie poți spune: i-am ajuns din urmă sau chiar îi depășim. Ceva ce părea de neimaginat acum zece ani”, afirmă economistul. Totuși, această apropiere economică aduce cu sine noi tensiuni și frustrări.

Diaspora prinsă între două lumi și frustrările care cresc

Caramitru atrage atenția că o mare parte a diasporei nu provine din marile centre universitare sau economice ale României, precum București, Cluj, Iași sau Timișoara, ci din zone rurale sau orașe mici din Moldova și sudul țării, unde oportunitățile sunt limitate.

„În teorie poți spune – ce tare – i-am luat din urma, ba chiar îi depășim ! Ceva inimaginabil acum 10 ani. DAR apar doua probleme imense acum:

1) mare parte din diaspora noastra nu vine din Bucuresfi sau Cluj sau Iasi sau Timisoara. Vine din satele distruse de prin Moldova sau sud. Unde chiar nu ai nimic de facut – nu exista joburi – ai doar un primar îmbogățit și o rețea de mafioti ai baronului de stepă unde tu nu ai acces. Deci – o duci rău în diaspora nu îți raman cine știe ce bani, “acasă” pentru tine e satul unde nu ai ce face, și refuzi sa te întorci din Bergsmo sau Torino sau Roma sa te muți la București sa stai în Militari sau Chitila ca nu e așa de cool. Deci ești blocat. Complet. Urăști situația ta din diaspora unde te afli, nu pui un leu deoparte; întoarcerea nu e ceva atractiv – așa ca ajungi să urași și Europa și România. Turudoianapoi.

2) supapa de plecare de aici pentru cei frustrați nu mai există, nu mai e atractivă. Acum 15 ani, dacă plecai imediat – făceai bani mulți comparat cu cei care rămâneau. Exista opțiunea asta. Acum nu mai există – și statul la noi fiind mafiotic și oribil – ai senzația ca ești blocat aici și ca nu poți schimba nimic. Frustrare, nervi la maxim. Unii se duc spre turudoianapoi alții spre usr – nimeni nu mai accepta sistemul actual.”

Pentru mulți dintre acești români, întoarcerea „acasă” înseamnă revenirea într-un mediu fără locuri de muncă și fără perspective reale. Pe de altă parte, mutarea într-un mare oraș din România nu este întotdeauna percepută ca o opțiune atractivă. Rezultatul, susține economistul, este un sentiment de blocaj: nemulțumire față de viața din diaspora, dar și lipsa unei alternative convingătoare în țară.

În același timp, Caramitru subliniază că „supapa” plecării în străinătate nu mai funcționează ca în trecut. Dacă în urmă cu 15 ani diferențele de venit erau evidente și plecarea aducea rapid un avantaj financiar major, astăzi această motivație este mult diminuată. În paralel, nemulțumirea față de stat și față de inechitățile din sistem – de la pensii speciale la rețele de influență locale – alimentează frustrarea atât în rândul diasporei, cât și al celor rămași în țară.

Economistul vorbește despre o criză de legitimitate și despre sfârșitul unei etape, susținând că actualul model nu mai poate continua în aceeași formă. În opinia sa, presiunea socială acumulată în ultimii ani ar putea duce la schimbări majore, pe fondul unei nemulțumiri tot mai larg răspândite în societate.