Telescopul James Webb a descoperit gheață mai veche decât steaua în jurul căreia orbitează. Ce înseamnă descoperirea pentru existența vieții în Univers
Potrivit Ars Technica, descoperirea a fost realizată în sistemul Beta Pictoris, aflat la aproximativ 64 de ani-lumină de Pământ. Rezultatele, publicate în revista Science, sugerează că ingredientele necesare apariției unor planete bogate în apă ar putea fi mult mai răspândite decât se credea.
Gheață primordială descoperită la 64 de ani-lumină de Pământ
Beta Pictoris este o stea relativ tânără, cu o vârstă estimată la aproximativ 20 de milioane de ani. În jurul său se află un disc uriaș de praf și fragmente cosmice, rezultat inclusiv din coliziunile dintre comete și alte corpuri cerești. Astronomii au identificat deja trei planete în acest sistem.
O echipă condusă de Sarah Betti, cercetătoare la Space Telescope Science Institute din Baltimore, a analizat discul folosind instrumentul NIRSpec al telescopului James Webb. Observațiile au dezvăluit prezența gheții de apă și a dioxidului de carbon, distribuite surprinzător de uniform.
Cercetătorii au descoperit că gheața are o structură amorfă, asemănătoare sticlei, diferită de structura cristalină întâlnită frecvent pe Pământ. Mai puțin de 7% din gheața de apă identificată prezintă caracteristici cristaline.
Această particularitate indică formarea materialului la temperaturi extrem de scăzute, posibil sub minus 173 de grade Celsius. Astronomii consideră că gheața s-ar fi format în mediul interstelar, înainte ca Beta Pictoris să existe.
Descoperirea completează alte observații surprinzătoare realizate cu telescopul James Webb, inclusiv identificarea apei în apropierea găurii negre din centrul Căii Lactee.
Cum a supraviețuit gheața milioane de ani în apropierea unei stele
Una dintre marile întrebări ale cercetătorilor era cum poate rezista gheața într-un mediu expus permanent radiațiilor ultraviolete. Modelele teoretice arată că particulele mici de gheață pură pot fi distruse rapid de radiația stelară.
Noile observații oferă o posibilă explicație. Gheața de apă conține molecule de dioxid de carbon, amestecate într-un raport de aproximativ una la zece. Această compoziție este comparabilă cu cea întâlnită în cometele și corpurile înghețate din Sistemul Solar.
Amestecul ar putea permite particulelor să supraviețuiască mai mult timp, în timp ce coliziunile frecvente dintre corpurile cosmice eliberează constant noi cantități de material înghețat.
Această ipoteză explică și prezența monoxidului de carbon gazos în disc, deși radiațiile stelei ar trebui să distrugă rapid moleculele respective. Rezervorul de gaz ar putea fi alimentat permanent de ciocnirile dintre obiectele bogate în substanțe volatile.
Interesant este că astronomii au identificat anterior și emisii radio provenite de la planeta Beta Pictoris b, ceea ce face acest sistem unul dintre cele mai interesante laboratoare naturale pentru studierea evoluției planetare.
Ce înseamnă descoperirea pentru existența vieții extraterestre
Rezultatele sugerează că apa înghețată poate supraviețui proceselor violente asociate nașterii stelelor și formării planetelor. Dacă asemenea materiale sunt comune în norii interstelari, numeroase sisteme planetare ar putea începe să se formeze având deja rezerve importante de apă.
Aceasta nu reprezintă o dovadă a existenței vieții extraterestre. Totuși, identificarea acelorași ingrediente în sisteme planetare diferite susține ipoteza că planetele bogate în apă nu sunt neapărat o raritate cosmică.
Pentru astronomi, descoperirea oferă indicii despre originea apei din Sistemul Solar și despre procesele care ar putea favoriza apariția unor lumi potențial locuibile în alte regiuni ale galaxiei.