Sunetul din 1949 schimbă tot: cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene, redescoperită

Sunetul din 1949 schimbă tot: cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene, redescoperită
O descoperire neașteptată / Foto: Profimedia (editare Playtech)

Uneori, cele mai importante descoperiri nu vin din tehnologii futuriste, ci din trecut. Cercetătorii au scos la lumină cea mai veche înregistrare cunoscută a cântecului unei balene, un sunet care ar putea rescrie modul în care înțelegem comunicarea acestor giganți ai oceanelor.

Este vorba despre vocalizarea unei balenă cu cocoașă, înregistrată în martie 1949, în largul Bermudelor. Sunetul, păstrat zeci de ani pe un suport audio vechi, oferă nu doar o perspectivă asupra acestor animale, ci și asupra felului în care „suna” oceanul în urmă cu peste 70 de ani, scrie PBS News.

Oceanul de altădată, mai liniștit, mai „curat” acustic

Descoperirea nu este importantă doar pentru cântecul în sine, ci și pentru contextul în care acesta a fost captat. Potrivit cercetătorilor de la Woods Hole Oceanographic Institution, oceanul din anii ’40 era mult mai liniștit decât cel de astăzi.

Asta înseamnă că sunetul balenei este înregistrat pe un fundal acustic mult mai „curat”, fără zgomotul intens generat de nave, industrie sau alte activități umane moderne. Practic, această înregistrare funcționează ca o capsulă a timpului, oferind indicii despre peisajul sonor al oceanelor din trecut.

Mai mult, cercetătorii spun că astfel de date sunt extrem de greu de reconstruit altfel. În lipsa unor înregistrări directe, este aproape imposibil să înțelegi cu adevărat cât de mult s-a schimbat mediul marin din punct de vedere acustic.

O descoperire întâmplătoare, dar extrem de valoroasă

Interesant este și modul în care a fost găsită înregistrarea. Aceasta a fost redescoperită recent, în timpul unui proces de digitalizare a unor arhive audio vechi. Sunetul era stocat pe un disc realizat cu ajutorul unui Gray Audograph, un tip de aparat de dictare folosit în anii 1940.

La momentul înregistrării, oamenii de știință se aflau pe o navă de cercetare și testau echipamente sonar, în colaborare cu Biroul de Cercetare Navală al SUA. Deși tehnologia de atunci ar părea rudimentară astăzi, în acea perioadă era considerată de ultimă generație.

Un detaliu esențial: faptul că sunetul a fost păstrat pe un disc de plastic l-a ajutat să supraviețuiască în timp. Majoritatea înregistrărilor din acea epocă erau pe bandă, iar multe dintre ele s-au degradat iremediabil.

De ce contează cântecul balenelor mai mult decât pare

Pentru balene, sunetele nu sunt doar „cântece”, ci un mod esențial de supraviețuire. Acestea folosesc clicuri, fluierături și chemări pentru a comunica, a se orienta, a găsi hrană și a interacționa cu alte exemplare.

Cercetările arată că balenele își pot adapta vocalizările în funcție de zgomotul din mediul înconjurător. Iar aici intervine importanța descoperirii: comparând înregistrările vechi cu cele moderne, oamenii de știință pot înțelege mai bine cum afectează activitatea umană comportamentul acestor animale.

În mod surprinzător, această înregistrare este cu aproape două decenii mai veche decât momentul în care cântecele balenelor au fost documentate oficial de Roger Payne, considerat pionier în studiul acestor sunete.

Balenele cu cocoașă sunt cunoscute drept unele dintre cele mai „muzicale” viețuitoare marine, capabile să producă vocalizări complexe, uneori descrise ca fiind aproape hipnotice sau melancolice.

Redescoperirea acestui sunet dintr-un ocean mai liniștit ar putea deveni un punct de referință pentru cercetările viitoare. Practic, ne oferă o bază de comparație rară, care ar putea ajuta la înțelegerea modului în care lumea subacvatică s-a schimbat în ultimele decenii.