SUA parașutează din avion mii de șobolani într-un plan bizar care vrea să salveze insula Guam
Când auzi prima dată „mii de șobolani aruncați cu parașuta”, pare genul de poveste inventată pentru clickuri. Doar că, în Guam, o insulă americană din Pacific, ideea chiar există și a fost relatată de publicația Aktuality, ca parte a unei măsuri de control împotriva unei specii invazive care a făcut ravagii: boiga brună, un șarpe cățărător ajuns accidental pe insulă și devenit un prădător fără rival.
Planul e cinic, dar calculat: rozătoare moarte, folosite ca momeală, injectate cu o doză de paracetamol letală pentru această specie. Ținta nu e „să otrăvești insula”, ci să lovești exact acolo unde șerpii sunt cel mai greu de prins: sus, în coronamentul copacilor, unde vânează și unde capcanele clasice sunt mult mai puțin eficiente.
De ce a ajuns Guam să aibă nevoie de o soluție extremă
Guam se confruntă de ani buni cu un dezechilibru ecologic major cauzat de boiga brună (Brown tree snake). Șarpele s-a răspândit agresiv, s-a adaptat perfect mediului și a decimat fauna locală, în special păsările și alte specii mici care nu aveau cum să se apere în fața unui prădător nocturn, excelent cățărător.
Problema nu e doar una „de natură”, ci și una de infrastructură. Șerpii ajung frecvent pe stâlpi și în echipamente electrice, iar contactul cu rețeaua poate provoca pene de curent. Asta înseamnă costuri, reparații, riscuri pentru servicii publice și un stres constant pentru o insulă care depinde de o infrastructură vulnerabilă.
Cum funcționează „ploaia” de momeli și de ce se folosește paracetamol
Metoda folosește rozătoare moarte (șobolani, în unele relatări), injectate cu aproximativ 80 mg de paracetamol, o doză considerată letală pentru boiga brună. Momeala nu e aruncată la întâmplare: fiecare „pachet” e gândit să ajungă în copaci, acolo unde șerpii patrulează și unde prinderea lor este complicată. Pentru asta se folosesc mici parașute sau dispozitive care încetinesc căderea și cresc șansa ca momeala să rămână agățată în vegetație, nu să aterizeze pe sol.
De ce paracetamol și nu altă substanță? Pentru că această specie e neobișnuit de sensibilă la el, iar utilizarea țintită poate reduce riscurile față de o „otrăvire” generalizată. Practic, ideea nu este să afectezi întreg ecosistemul, ci să oferi șarpelui o momeală atrăgătoare exact în zona lui de activitate. În același timp, operațiunea e tratată ca una de control, nu ca o „eradicare instant”.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/01/Sobolani-aruncati-deasupra-insulei-Guam.jpg)
Statele Unite aruncă din avion, cu parașuta, mii de șobolani într-un experiment menit să reducă invazia de șerpi și să protejeze insula Guam.
De ce nu e o soluție definitivă și ce riscuri văd experții
Chiar și cu o operațiune spectaculoasă, experții avertizează că problema nu dispare peste noapte. Șerpii se pot reface rapid, iar dacă nu există măsuri de prevenire a reinvaziei (în special în zonele de transport, porturi, depozite), populația poate reveni în câteva luni sau se poate menține suficient de mare încât să continue presiunea asupra faunei locale.
Mai există și discuția despre efectele secundare: ce se întâmplă dacă o momeală e consumată de o specie non-țintă? Cât de ușor poți controla cu adevărat unde ajunge fiecare „pachet”? Tocmai de aceea, astfel de intervenții sunt de obicei însoțite de reguli stricte, monitorizare și ajustări în teren, iar ele merg mână în mână cu alte instrumente: capcane, echipe de intervenție, bariere, programe de biosecuritate și controale pentru a preveni transportul accidental al șerpilor în alte regiuni.
De ce planul pare absurd, dar are logică în războiul cu speciile invazive
În lupta cu speciile invazive, soluțiile „frumoase” sunt rare. Când un prădător intră într-un ecosistem care nu e pregătit pentru el, rezultatul poate fi o prăbușire a populațiilor locale, iar intervențiile ajung să fie despre limitarea pagubelor, nu despre idealuri. În acest context, parașutarea de momeli e mai degrabă o încercare de a ajunge acolo unde oamenii nu pot ajunge ușor, cu o eficiență cât mai mare.
Pentru public, imaginea rămâne șocantă, iar controversa e inevitabilă. Dar în spatele titlului stă o realitate: Guam are o problemă veche, grea și scumpă, iar autoritățile caută metode care să reducă presiunea asupra speciilor rare și să limiteze daunele la infrastructură. E genul de plan care te face să ridici sprânceana, dar care spune mult despre cât de complicat devine, în practică, „reparatul” naturii după ce un echilibru a fost stricat.