Studiu despre somn: Cercetătorii au influențat visele voluntarilor pentru a stimula creativitatea, ce arată experimentul inspirat de filmul „Inception”
Somnul de calitate este considerat de mult timp un pilon esențial al sănătății fizice și psihice. Dincolo de refacerea organismului, cercetătorii încearcă de ani buni să înțeleagă dacă noaptea ne poate ajuta și să gândim mai limpede sau mai creativ. Un experiment recent duce această ipoteză la un nivel care pare desprins din cinematografie: oamenii de știință au reușit să influențeze conținutul viselor pentru a observa dacă acest lucru îmbunătățește capacitatea de rezolvare a problemelor.
Cercetarea, publicată în revista științifică Neuroscience of Consciousness și relatată de Live Science, arată că anumite indicii audio redate în faza REM a somnului, etapa asociată cu cele mai intense și frecvente vise – pot orienta tematica viselor. Mai mult decât atât, în unele situații, această intervenție subtilă pare să fi contribuit la îmbunătățirea performanței creative a participanților în ziua următoare.
Cum au reușit cercetătorii să „ghideze” visele în faza REM
Ideea amintește inevitabil de filmul Inception, în care personajele manipulează vise pentru a influența decizii în lumea reală. Doar că, spre deosebire de scenariul hollywoodian, experimentul real nu a implicat tehnologii SF, ci un laborator de somn, electrozi pentru monitorizarea activității cerebrale și câteva semnale sonore atent alese.
Echipa coordonată de cercetători de la Northwestern University a lucrat cu 20 de voluntari familiarizați cu visarea lucidă, acea stare în care persoana devine conștientă că visează și poate, într-o anumită măsură, să influențeze firul visului. Înainte de culcare, participanții au primit o serie de puzzle-uri menite să testeze gândirea creativă. Fiecare exercițiu era asociat cu un sunet distinct, de la scurte pasaje muzicale la lovituri de gong.
Important este că nu toate problemele au fost rezolvate înainte de somn. Ulterior, în timpul nopții, cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală a voluntarilor. În momentul în care aceștia intrau în faza REM, erau redate discret sunetele asociate puzzle-urilor rămase nerezolvate. La scurt timp după redare, participanții erau treziți pentru a relata ce au visat.
Rezultatele au fost surprinzătoare: aproximativ 75% dintre voluntari au declarat că au avut vise legate de problemele respective. Mai mult, datele au arătat că era mai probabil ca aceștia să viseze exact puzzle-urile asociate cu semnalele audio redate în timpul somnului.
Ce legătură există între vise și rezolvarea problemelor
A doua zi, participanții au încercat din nou să rezolve exercițiile. Diferențele au fost notabile. În cazul puzzle-urilor care apăruseră în visele lor, rata de rezolvare a ajuns la 42%. În schimb, pentru problemele care nu au fost integrate în vis, procentul a fost de doar 17%.
Totuși, cercetătorii sunt prudenți. Rezultatele nu demonstrează fără echivoc că visul în sine este cauza progresului. Este posibil ca participanții să fi visat mai ales la acele probleme care îi preocupau mai mult sau care le stârniseră curiozitatea inițială.
Un alt element interesant a fost legat de visarea lucidă. Deși s-ar putea crede că un control mai mare asupra visului ar ajuta creativitatea, datele au sugerat contrariul: cei care au semnalat episoade lucide nu au avut performanțe mai bune decât ceilalți. Specialiștii avertizează însă că numărul redus de participanți face dificilă formularea unei concluzii ferme.
În prezent, comunitatea științifică încearcă să înțeleagă mai bine rolul fiecărei etape a somnului. Deși faza REM este asociată frecvent cu visele vii și bizare, nu poate fi exclus faptul că procesele cognitive esențiale pentru creativitate au loc și în alte stadii ale ciclului de somn.
Chiar și cu aceste limite, studiul aduce o perspectivă fascinantă: visele nu sunt doar simple „filme nocturne” fără sens, ci ar putea reflecta procese cognitive profunde, capabile să influențeze modul în care gândim și rezolvăm problemele în stare de veghe. Iar dacă viitorul va confirma aceste ipoteze, recomandarea clasică de a „dormi pe o problemă” ar putea căpăta o bază științifică și mai solidă în anii următori.