Secretul unei conversații reușite ar putea fi un tipar matematic numit „zgomot roz”. Ce au descoperit cercetătorii
O conversație plăcută nu depinde doar de subiectele abordate sau de cât de bine se cunosc interlocutorii. Un studiu realizat de cercetători de la Dartmouth College, din Statele Unite, sugerează că și ritmul în care oamenii își răspund, păstrează firul discuției sau introduc idei noi poate influența calitatea interacțiunii. Cercetătorii au identificat un tipar matematic numit „zgomot roz”, asociat cu discuțiile pe care participanții le-au considerat mai plăcute, potrivit revistei Phys.
Ce este zgomotul roz și cum se aplică în conversațiile dintre oameni
Zgomotul roz nu este un sunet care se aude în fundalul unei discuții, ci un tipar matematic care descrie felul în care anumite schimbări se desfășoară pe intervale de timp diferite. Acesta apare în mai multe fenomene naturale și poate fi folosit pentru a analiza variațiile care nu se produc complet aleatoriu, dar nici după un ritm perfect regulat.
Aplicat conversațiilor, conceptul descrie alternanța dintre momentele în care interlocutorii rămân pe aceeași idee și cele în care unul dintre ei aduce o perspectivă nouă. O discuție poate continua astfel într-o direcție comună, fără să devină repetitivă, dar și fără ca participanții să piardă legătura cu ceea ce a spus celălalt.
Cercetătorii Kathryn O’Nell, Emily Finn și Kiara L. Sanchez, de la Dartmouth College, au vrut să afle dacă această alternanță are legătură cu felul în care oamenii percep o conversație. Studiile anterioare s-au concentrat în special asupra asemănărilor dintre cuvintele și ideile folosite de interlocutori. Noua cercetare a urmărit însă dinamica discuției și modul în care aceasta se schimbă de la un răspuns la altul.
Ipoteza echipei a fost că o conversație reușită presupune un echilibru între continuitate și noutate. Participanții trebuie să se raporteze la ceea ce tocmai au auzit, dar să contribuie și cu idei care duc discuția mai departe.
Cum au analizat cercetătorii mii de conversații cu ajutorul AI
Pentru a verifica această ipoteză, echipa a folosit un model computațional și a analizat mii de conversații reale între câte două persoane. Setul de date a inclus peste 1.600 de apeluri video între persoane care nu se cunoșteau, discuții între prieteni, conversații din cadrul întâlnirilor de tip speed dating și podcasturi în care doi prezentatori discutau împreună.
Cercetătorii au folosit un model de limbaj bazat pe AI, numit MPNet, pentru a analiza transcrierile. Acesta a transformat fiecare intervenție într-o reprezentare numerică a sensului, ceea ce le-a permis să compare ideile exprimate de cei doi interlocutori.
Mai exact, echipa a măsurat cât de apropiat era ceea ce spunea o persoană de răspunsul oferit de cealaltă. Apoi a urmărit felul în care această asemănare se modifica pe parcursul conversației, pentru a identifica eventualele tipare de zgomot roz.
După identificarea acestor tipare, cercetătorii au comparat intensitatea lor cu evaluările participanților privind experiența discuției și apropierea resimțită față de interlocutor. Astfel, au putut verifica dacă anumite moduri de alternare între idei familiare și contribuții noi apar mai frecvent în conversațiile considerate reușite.
Conversațiile mai plăcute au avut tipare mai puternice de zgomot roz
Rezultatele, publicate în revista științifică Science Advances, indică o asociere între prezența mai puternică a tiparelor de zgomot roz și plăcerea resimțită în timpul conversațiilor. Legătura identificată a fost relativ modestă, dar a apărut atât în discuțiile dintre persoane care nu se cunoșteau, cât și în cele dintre prieteni.
Un rezultat interesant a fost observat în cazul întâlnirilor de tip speed dating. Perechile în care ambii participanți și-au exprimat dorința de a se revedea au prezentat tipare mai puternice de zgomot roz decât cele în care interesul nu a fost reciproc.
Cercetătorii au analizat și conversațiile dintre prezentatorii unor podcasturi. În cazul acestora, tiparele respective au devenit mai puternice pe parcursul primelor 50 de episoade realizate împreună. Observația sugerează că dinamica unei conversații se poate modifica în timp, pe măsură ce interlocutorii ajung să se cunoască mai bine și să se adapteze reciproc.
De ce rezultatele nu demonstrează că zgomotul roz face conversațiile mai bune
Descoperirile sugerează că o discuție reușită nu depinde exclusiv de conținutul ei, ci și de felul în care participanții reacționează unul la celălalt. Alternanța dintre idei comune și perspective noi ar putea contribui la o interacțiune mai plăcută, în care niciun interlocutor nu monopolizează discuția, iar firul conversației nu se pierde.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că rezultatele nu demonstrează o relație directă de cauzalitate. Studiul este unul observațional și corelațional, ceea ce înseamnă că echipa a identificat o asociere între tiparele de zgomot roz și experiența pozitivă a participanților, fără să poată demonstra că primul fenomen îl provoacă pe al doilea.
Prin urmare, nu se poate afirma că introducerea deliberată a unor schimbări în ritmul conversației va face automat o discuție mai plăcută. Rezultatele oferă însă un mod diferit de a înțelege comunicarea dintre oameni și arată că structura unei conversații poate fi la fel de importantă pentru experiența participanților precum subiectul abordat.