Se poate dezbate moştenirea după o casă cumpărată cu o chitanţă de mână? Explicaţia specialiştilor

Tot mai multe familii din România se confruntă cu situații complicate atunci când vine vorba de moșteniri, mai ales în cazul unor proprietăți cumpărate în trecut fără acte notariale. Una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă o casă achiziționată cu o simplă chitanță de mână poate face obiectul unei dezbateri succesorale. Răspunsul specialiștilor este clar: lucrurile nu sunt atât de simple.

Chitanța de mână nu are valoare juridică

În multe cazuri, mai ales în mediul rural sau în perioadele în care formalitățile legale erau mai puțin stricte, tranzacțiile imobiliare se făceau informal, pe baza unei chitanțe scrise de mână între părți. Deși acest document poate părea o dovadă suficientă pentru familie, din punct de vedere juridic situația este diferită. Avocata Oana Bran a explicat această problemă într-o intervenție în mediul online, subliniind lipsa valorii legale a unui astfel de document în procedura de moștenire:

„Nu poți dezbate moștenirea pentru o casă care a fost cumpărată cu o chitanță de mână de către părinți sau de bunici. Acea chitanță nu reprezintă un act de proprietate, iar procedura pe care trebuie să o urmezi este de uzucapiune, nu de dezbatere a moștenirii, pentru că nu avem un titlu de proprietate valabil”.

Cu alte cuvinte, dacă persoana decedată nu a avut un act autentic de proprietate, cum ar fi un contract de vânzare-cumpărare autentificat la notar, imobilul nu poate fi inclus automat în masa succesorală. Notarul nu poate dezbate moștenirea pentru un bun care, legal, nu este dovedit ca aparținând defunctului.

Uzucapiunea, soluția legală pentru astfel de situații

În aceste situații intervine o procedură juridică diferită: uzucapiunea. Potrivit Codului Civil, uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posesie de lungă durată, continuă, neîntreruptă, pașnică și publică. Practic, dacă o persoană a locuit și a folosit un imobil ca proprietar, fără să fie contestată, pentru o anumită perioadă de timp prevăzută de lege (de regulă 10 sau 30 de ani, în funcție de situație), aceasta poate solicita instanței să îi recunoască dreptul de proprietate.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Procesul nu este unul automat și implică dovezi clare. Este necesar ca solicitantul să demonstreze că a avut posesia efectivă a imobilului: a locuit acolo, a plătit taxe și impozite, a întreținut proprietatea și a fost recunoscut de comunitate ca fiind proprietar. De asemenea, instanța poate solicita martori sau alte probe care să confirme aceste aspecte.

Abia după finalizarea cu succes a procedurii de uzucapiune și obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, imobilul poate fi considerat, din punct de vedere legal, parte a patrimoniului unei persoane. În acel moment, dacă proprietarul decedează, casa poate fi inclusă într-o procedură de moștenire.

Este important de menționat că fiecare caz are particularitățile sale, iar durata procesului poate varia. Uneori, procedura de uzucapiune poate dura ani de zile, mai ales dacă există litigii sau neclarități privind istoricul proprietății.

Cât ajungi să plătești pentru un apartament cumpărat prin credit în 2026. Exemplu de calcul pentru o locuință de 80.000 de euro finanțată pe 30 de ani