Să închizi ochii ca să auzi mai bine? Noul studiu spune exact invers și schimbă un reflex pe care aproape toți îl avem
Mulți oameni fac instinctiv același lucru când încearcă să prindă un sunet slab într-un loc zgomotos: închid ochii, convinși că astfel își „ascut” auzul. Numai că un nou studiu realizat la Shanghai Jiao Tong University și publicat în The Journal of the Acoustical Society of America arată că, în medii zgomotoase, acest reflex s-ar putea să te încurce mai mult decât să te ajute. Cercetătorii au descoperit că participanții au detectat mai greu sunetele-țintă atunci când aveau ochii închiși decât atunci când îi țineau deschiși.
Experimentul a inclus 25 de voluntari care trebuiau să identifice unul dintre cinci sunete, precum stropitul unei canoe, bătaia unei tobe, ciripitul unei ciocârlii, zgomotul unui tren sau clămpănitul unei tastaturi, toate ascunse într-un fundal sonor de 70 de decibeli. Participanții au trecut prin patru condiții vizuale: cu ochii închiși, cu ochii deschiși privind un ecran gol, privind o imagine statică asociată sunetului și privind un video asociat sunetului respectiv.
Ce au descoperit cercetătorii
Rezultatele au fost surprinzătoare. Atunci când participanții își închideau ochii, sunetul trebuia să fie, în medie, cu 1,32 decibeli mai puternic decât în condiția de bază pentru a putea fi detectat. În schimb, când priveau o imagine relevantă, puteau detecta sunetul chiar și atunci când era cu 1,6 decibeli mai slab decât nivelul de referință. Efectul cel mai puternic a apărut când participanții priveau un video relevant: în acel caz, reușeau să audă sunetul la un volum cu aproape 2,98 decibeli mai mic decât în condiția de bază.
Pe scurt, nu doar că ochii deschiși au ajutat, dar și tipul de informație vizuală a contat. Cu cât imaginea era mai bine sincronizată și mai relevantă pentru sunetul căutat, cu atât performanța auditivă era mai bună. Cercetătorii spun că acest lucru sugerează o integrare multisenzorială reală, nu doar un efect vag de atenție.
De ce închiderea ochilor poate să te încurce
Ca să înțeleagă mecanismul, echipa a monitorizat și activitatea cerebrală a participanților cu ajutorul EEG. Analiza a indicat că închiderea ochilor determină creierul să filtreze mai agresiv sunetele din exterior. Problema este că, într-un peisaj sonor zgomotos, creierul trebuie să separe activ semnalul important de zgomotul de fond. Dacă filtrarea devine prea puternică, nu dispare doar zgomotul inutil, ci și o parte din sunetul pe care încerci să-l auzi.
Autorul Yu Huang spune că închiderea ochilor împinge creierul spre un tip de focalizare internă care, în acest context, lucrează împotriva ta. În schimb, implicarea vizuală îl „ancorează” mai bine în lumea exterioară și îl ajută să urmărească mai precis semnalul auditiv relevant.
Asta nu înseamnă că vechiul sfat este complet fals în orice situație. Cercetătorii subliniază că există studii anterioare care sugerează că în medii liniștite închiderea ochilor poate fi utilă. Noul rezultat pare valabil mai ales în locurile zgomotoase, adică exact în tipul de mediu în care trăiește cel mai des omul modern.
Concluzia este una simplă și foarte practică: dacă ești într-un spațiu plin de zgomot și încerci să prinzi un sunet important, s-ar putea să ai mai mult de câștigat ținând ochii deschiși, mai ales dacă ai și un indiciu vizual relevant. Reflexul de a închide ochii ca să „auzi mai bine” nu este mereu greșit, dar în lumea reală, plină de zgomot, pare că exact opusul te poate ajuta mai mult.